Cântări Luptătoare

- Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme şi cântări

ce gâdilă urechea şi inima o-nmoaie

ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări

spre Cer şi libertate, din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire cu număr nesfârşit

din fiecare carte să-mi plece o coloană

de luptători cu suflet şi braţ nebiruit

pornind să spargă încă o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iese o sabie ţintind

în cuib viclean de şarpe, în inimă de iudă

şi-n mână de satană ce umblă uneltind

să fure munca celui ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeţi

puternice şi multe cu negreşită ţintă

am vrut să sun alarma, am vrut să rup peceţi

am vrut să-mpiedic răul să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma sub care-mi ies plecând

ostaşii-acestei lupte de-un suflet şi-o credinţă

ca oricâţi sunt, să meargă coloane rând pe rând

să lupte-n orice parte spre-aceeaşi biruinţă.

... O, dragi cântări a mele, plecaţi cum v-am dorit

în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare

şi nu mai staţi din drumul viteaz şi strălucit

decât când o să sune Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi în mână la vrăjmaş

şi-ajunse, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană

păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş

nălţând Solia Sfântă şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte, mai multe an cu an

mai îndrăzneţ, mai sigur, mai ager în mişcare

cu fiece săgeată să-nfrângeţi un duşman

- aşa să vă găsească Hristos pe fiecare!