Cap. 14 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - O femeie înţeleaptă a ei casă şi-o zideşte
dar femeia cea nebună cu-a ei mâini şi-o nimiceşte.
2 - Cine umblă-n curăţie are-n el de Domnul teamă
cine-apucă pe căi strâmbe nici nu vrea să-L ţină-n seamă.
3 - Gura cea nebună-şi este o nuia pentru mândrie
dar pe înţelepţi îi scapă gura lor de nebunie.
4 - Unde nu sunt boi acolo ieslea goală va rămâne
dar a boilor putere dă belşug de rod şi pâne.
5 - Mărturia credincioasă neadevăruri n-o să spună
dar la mincinosul martor orice vorbă-i o minciună.
6 - Batjocoritorul caută şi nu află cunoştinţa
dar la omul cel cuminte - ce uşoară e ştiinţa!
7 - De nebun te depărtează, unde-l vezi, viaţa toată
căci în gura lui ştiinţa n-o să afli niciodată.
8 - Celui chibzuit, lumina îi arată calea bună
pe nesocotiţi i-nşeală chiar pornirea lor nebună.
9 - Cei nesocotiţi fac glume cu păcatul până-i prinde
pe cei drepţi, bunăvoinţa îi uneşte şi-i cuprinde.
10 - Inima-şi cunoaşte-amarul - şi nici un străin nu poate
să se-amestece-n adâncul bucuriei ei curate.
11 - Casa celor răi degrabă nimicită va să fie
cortul celor fără vină va-nflori cu bucurie.
12 - Multe drumuri pot să-i pară omului că-s bune foarte
dar la urmă înşelatul vede că l-au dus la moarte.
13 - Deseori chiar şi când râde, este-n inimă mâhnire
cum şi bucurii atâtea pot sfârşi-n nenorocire.
14 - Cei cu inima nebună săturaţi ajung de toate
omul bun la fel ajunge săturat de câte poate.
15-Iată lesne-ncrezătorul crede orice vorbe goale
dar cel chibzuit ia seama cum păşeşte pe-orice cale.
16 - Înţeleptul se păzeşte de greşeala cât mai mică
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
17 - Cine-i iute la mânie face-adeseori prostie
şi cel plin de răutate e urât, ca o urgie.
18 - Cei proşti au de nebunie parte... ea e a lor nume
pe cei chibzuiţi ştiinţa îi încununează-n lume.
19 - Cei răi se apleacă-n faţa celor buni şi drepţi la toate
cei stricaţi, naintea porţii celuia cu căi curate.
20 - Cel sărac urât ajunge şi la prietenul ce-l are
dar bogatul are prieteni totdeauna-n număr mare.
21 - Păcătos e-acela care pe aproapele-njoseşte
dar ferice-i de acela ce pe-un slab îl miluieşte.
22 - Cei ce poartă gânduri rele rătăcesc în nebunie
dar acei cu gânduri bune vor lucra-n credincioşie.
23 - Orişiunde se munceşte este şi câştig în casă
unde numai se vorbeşte, lipsă şi necaz apasă.
24 - Celor înţelepţi le este o cunună bogăţia
cei nesocotiţi n-au însă alta decât nebunia.
25 - Martorul dreptăţii scapă sufletele de la moarte
dar cel mincinos întruna de minciuni nu se desparte.
26 - Drepţii ce se tem de Domnul au în El un sprijin tare
şi copiii lor la Domnul au un loc de apărare.
27 - Temerea de Domnul pururi un izvor de viaţă este
ea de-a morţii curse rele totdeauna ne fereşte.
28 - A poporului mulţime e-a-mpăratului mărire
dar poporul când lipseşte e-a voievodului pieire.
29 - Cine-ncet e la mânie are gânduri pricepute
dar prostii destule face cine se aprinde iute.
30-O inimă liniştită este viaţă-n mădulare
însă pizma-i putrezirea oaselor la cel ce-o are.
31 - Cine pe sărac l-apasă i-njoseşte Ziditorul
cine de lipsit se-ndură îi cinsteşte Făcătorul.
32 - Răutatea lui cea mare pe cel rău îl prăbuşeşte
dar cel fără de prihană chiar şi-n moartea-i cu nădejde.
33 - Cunoştinţa odihneşte într-un suflet ce veghează
dar cu cei fără de minte ea oricând se ruşinează.
34 - Pe-un popor neprihănirea totdeauna îl ridică
dar păcatul înjoseşte pe-un popor curând şi-l strică.
35 - Bucurie-are-mpăratul de o slugă chibzuită
însă sluga de ocară cu mânie-i pedepsită.