Cap. 14 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - O femeie înțeleaptă a ei casă și-o zidește
dar femeia cea nebună cu-a ei mâini și-o nimicește.
2 - Cine umblă-n curăție are-n el de Domnul teamă
cine-apucă pe căi strâmbe nici nu vrea să-L țină-n seamă.
3 - Gura cea nebună-și este o nuia pentru mândrie
dar pe înțelepți îi scapă gura lor de nebunie.
4 - Unde nu sunt boi acolo ieslea goală va rămâne
dar a boilor putere dă belșug de rod și pâne.
5 - Mărturia credincioasă neadevăruri n-o să spună
dar la mincinosul martor orice vorbă-i o minciună.
6 - Batjocoritorul caută și nu află cunoștința
dar la omul cel cuminte - ce ușoară e știința!
7 - De nebun te depărtează, unde-l vezi, viața toată
căci în gura lui știința n-o să afli niciodată.
8 - Celui chibzuit, lumina îi arată calea bună
pe nesocotiți i-nșeală chiar pornirea lor nebună.
9 - Cei nesocotiți fac glume cu păcatul până-i prinde
pe cei drepți, bunăvoința îi unește și-i cuprinde.
10 - Inima-și cunoaște-amarul - și nici un străin nu poate
să se-amestece-n adâncul bucuriei ei curate.
11 - Casa celor răi degrabă nimicită va să fie
cortul celor fără vină va-nflori cu bucurie.
12 - Multe drumuri pot să-i pară omului că-s bune foarte
dar la urmă înșelatul vede că l-au dus la moarte.
13 - Deseori chiar și când râde, este-n inimă mâhnire
cum și bucurii atâtea pot sfârși-n nenorocire.
14 - Cei cu inima nebună săturați ajung de toate
omul bun la fel ajunge săturat de câte poate.
15-Iată lesne-ncrezătorul crede orice vorbe goale
dar cel chibzuit ia seama cum pășește pe-orice cale.
16 - Înțeleptul se păzește de greșeala cât mai mică
dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.
17 - Cine-i iute la mânie face-adeseori prostie
și cel plin de răutate e urât, ca o urgie.
18 - Cei proști au de nebunie parte... ea e a lor nume
pe cei chibzuiți știința îi încununează-n lume.
19 - Cei răi se apleacă-n fața celor buni și drepți la toate
cei stricați, naintea porții celuia cu căi curate.
20 - Cel sărac urât ajunge și la prietenul ce-l are
dar bogatul are prieteni totdeauna-n număr mare.
21 - Păcătos e-acela care pe aproapele-njosește
dar ferice-i de acela ce pe-un slab îl miluiește.
22 - Cei ce poartă gânduri rele rătăcesc în nebunie
dar acei cu gânduri bune vor lucra-n credincioșie.
23 - Orișiunde se muncește este și câștig în casă
unde numai se vorbește, lipsă și necaz apasă.
24 - Celor înțelepți le este o cunună bogăția
cei nesocotiți n-au însă alta decât nebunia.
25 - Martorul dreptății scapă sufletele de la moarte
dar cel mincinos întruna de minciuni nu se desparte.
26 - Drepții ce se tem de Domnul au în El un sprijin tare
și copiii lor la Domnul au un loc de apărare.
27 - Temerea de Domnul pururi un izvor de viață este
ea de-a morții curse rele totdeauna ne ferește.
28 - A poporului mulțime e-a-mpăratului mărire
dar poporul când lipsește e-a voievodului pieire.
29 - Cine-ncet e la mânie are gânduri pricepute
dar prostii destule face cine se aprinde iute.
30-O inimă liniștită este viață-n mădulare
însă pizma-i putrezirea oaselor la cel ce-o are.
31 - Cine pe sărac l-apasă i-njosește Ziditorul
cine de lipsit se-ndură îi cinstește Făcătorul.
32 - Răutatea lui cea mare pe cel rău îl prăbușește
dar cel fără de prihană chiar și-n moartea-i cu nădejde.
33 - Cunoștința odihnește într-un suflet ce veghează
dar cu cei fără de minte ea oricând se rușinează.
34 - Pe-un popor neprihănirea totdeauna îl ridică
dar păcatul înjosește pe-un popor curând și-l strică.
35 - Bucurie-are-mpăratul de o slugă chibzuită
însă sluga de ocară cu mânie-i pedepsită.