Cap. 9 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Mi-am pus inima-n căutarea tuturor acestor zise
şi-am văzut din toate numai unul luminându-mi-se:
- Pe ce buni,
prin toate-i ţine Dumnezeu,
în a Lui Mână
însă lumea nu cunoaşte Viitorul unde-o mână.
2 - Tuturora li se-ntâmplă, parcă, toate pe-o măsură
ori că-s buni, ori răi pe lume
ori că jură, ori nu jură.
3 - Iată răul cel mai mare:
că au toţi aceeaşi soarte
de aceea-s răii-n lume!
Iar pe urmă?
- merg la moarte.
4 - Cine e scutit?
- oricine cât e viu nădăjduieşte
căci un câine viu mai mult e ca un leu ce putrezeşte.
5 - Viii ştiu măcar de-o moarte,
morţii nu ştiu de nimică...
plata lor din lume piere,
pomenirea lor se strică.
6 - Şi iubirea lor şi ura au pierit cu ei deodată
şi de tot ce e sub soare n-au să ştie niciodată.
7 - Du-te dar şi te hrăneşte din ce ai, cu voie bună
şi plăcere s-afle Domnul în ce faci tu, dimpreună.
8 - Hainele să-ţi fie albe şi curate-n orice vreme
de pe cap să nu-ţi lipsească sfântul mir - şi nu te teme.
9 - Gustă-ţi viaţa cu soţia vrednică şi iubitoare
toată vremea câtă Domnul rânduitu-ţi-a sub soare
căci aceasta-ţi este partea în această viaţă vană
în mijlocul trudei tale, amărâtă şi sărmană.
10 - Tot ce vezi că-i bine-a face, fă cu-ntreaga ta plăcere
căci în locul morţii nu e nici lucrare, nici putere.
11 - Şi-am văzut apoi în viaţă că nu cel mai iute sare
nici cel mai viteaz câştigă
nici cel mai cuminte are
nici cel ştiutor averii
nici cel înţelept nălţării
ci că toate sunt supuse vremilor şi-mprejurării.
12 - Ci nu-şi ştie omul ceasul, cum nici peştii prinşi în apă
aşa-i prind pe oameni curse făr-a şti - şi nu mai scapă!
13 - Şi-am văzut apoi sub soare următoarea-nţelepciune
şi mi s-a părut de-asemeni, mare cum nu pot eu spune:
14 - Fost-a o cetate, mică cu popor puţin, odată
iar un împărat puternic ridicatu-s-a s-o bată.
15 - Şi-un sărac, dar plin de minte a scăpat-o cu-a lui minte
deşi nimeni nu gândise la săracul, mai nainte...
16 - Şi mi-am zis: mai bună-i mintea
chiar decât puterea multă
dar săracului cuminte nimeni sfatul nu-i ascultă.
17 - Mai de preţ e-nţelepciunea ascultată în tăcere
ca strigarea ce nebunii o ascultă cu plăcere.
18-Mai de preţ e-nţelepciunea decât arma ce loveşte...
dar un singur om netrebnic cât mult bine nimiceşte!