Cap. 9 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Mi-am pus inima-n căutarea tuturor acestor zise
și-am văzut din toate numai unul luminându-mi-se:
- Pe ce buni,
prin toate-i ține Dumnezeu,
în a Lui Mână
însă lumea nu cunoaște Viitorul unde-o mână.
2 - Tuturora li se-ntâmplă, parcă, toate pe-o măsură
ori că-s buni, ori răi pe lume
ori că jură, ori nu jură.
3 - Iată răul cel mai mare:
că au toți aceeași soarte
de aceea-s răii-n lume!
Iar pe urmă?
- merg la moarte.
4 - Cine e scutit?
- oricine cât e viu nădăjduiește
căci un câine viu mai mult e ca un leu ce putrezește.
5 - Viii știu măcar de-o moarte,
morții nu știu de nimică...
plata lor din lume piere,
pomenirea lor se strică.
6 - Și iubirea lor și ura au pierit cu ei deodată
și de tot ce e sub soare n-au să știe niciodată.
7 - Du-te dar și te hrănește din ce ai, cu voie bună
și plăcere s-afle Domnul în ce faci tu, dimpreună.
8 - Hainele să-ți fie albe și curate-n orice vreme
de pe cap să nu-ți lipsească sfântul mir - și nu te teme.
9 - Gustă-ți viața cu soția vrednică și iubitoare
toată vremea câtă Domnul rânduitu-ți-a sub soare
căci aceasta-ți este partea în această viață vană
în mijlocul trudei tale, amărâtă și sărmană.
10 - Tot ce vezi că-i bine-a face, fă cu-ntreaga ta plăcere
căci în locul morții nu e nici lucrare, nici putere.
11 - Și-am văzut apoi în viață că nu cel mai iute sare
nici cel mai viteaz câștigă
nici cel mai cuminte are
nici cel știutor averii
nici cel înțelept nălțării
ci că toate sunt supuse vremilor și-mprejurării.
12 - Ci nu-și știe omul ceasul, cum nici peștii prinși în apă
așa-i prind pe oameni curse făr-a ști - și nu mai scapă!
13 - Și-am văzut apoi sub soare următoarea-nțelepciune
și mi s-a părut de-asemeni, mare cum nu pot eu spune:
14 - Fost-a o cetate, mică cu popor puțin, odată
iar un împărat puternic ridicatu-s-a s-o bată.
15 - Și-un sărac, dar plin de minte a scăpat-o cu-a lui minte
deși nimeni nu gândise la săracul, mai nainte...
16 - Și mi-am zis: mai bună-i mintea
chiar decât puterea multă
dar săracului cuminte nimeni sfatul nu-i ascultă.
17 - Mai de preț e-nțelepciunea ascultată în tăcere
ca strigarea ce nebunii o ascultă cu plăcere.
18-Mai de preț e-nțelepciunea decât arma ce lovește...
dar un singur om netrebnic cât mult bine nimicește!