Cărarea tinereţii curate
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
Domnul nostru Iisus Hristos a iubit copiii și tineretul și El ne-a învățat și pe noi să-i iubim.
Pentru că tineretul este Viitorul.
Dacă este tineretul sănătos - Viitorul va fi puternic şi bun.
Dacă este tineretul putred - Viitorul nu poate fi decât nefericit.
Dar viitorul tineretului depinde în cea mai mare parte de creşterea şi îndrumarea pe care i-o dau părinţii lui.
Părintele trupesc: Familia.
Părintele sufletesc: Şcoala.
Părintele duhovnicesc: Biserica.
Mâinile acestor părinţi modelează sufletul tineretului, după cum vor, trecându-şi-l unul altuia. Dacă fiecare îşi face datoria îngrijindu-şi armonios fiecare partea lui, iar între ei aceşti părinţi se respectă şi se întregesc ajutându-se unul pe celălalt, spre a-şi împlini scopul minunat, gândul lor va fi împlinit în chip fericit. Prin mâinile acestora un popor îşi pregăteşte viitorul său, fericit sau nefericit.
De aceea totdeauna adevăraţii părinţi, educatori şi păstori şi-au făcut din grija creşterii tineretului lor una dintre cele mai de seamă datorii de conştiinţă. Când toate acestea se fac sub conducerea înţeleaptă a mai marilor acelui popor, viitorul nu poate fi decât fericit.
Astăzi tineretul a devenit una din cele mai arzătoare probleme pentru toate popoarele lumii. Căile primejdioase pe care a apucat tineretul multor popoare umplu de îngrijorare pe toţi cei care au grija şi răspunderea viitorului popoarelor lor.
Se caută pretutindeni căile cele mai potrivite pentru îndreptarea lucrurilor, pentru salvarea situaţiei, pentru împiedicarea prăbuşirii.
Noi, ca unii ce ne iubim din tot sufletul copiii şi urmaşii noştri, dorim puternic mântuirea lor. Şi vrem să luăm şi noi parte la marea şi sfânta luptă pentru salvarea şi fericirea fiilor noştri şi ai poporului nostru, prin mijlocul cel mai sigur şi mai apropiat: cunoaşterea şi ascultarea lui Hristos.
Noi am aflat pe Hristos şi prin El ne-am aflat pacea şi lumina conştiinţei, echilibrul vieţii şi bucuria ei cea adevărată şi statornică. Avem neclintita încredinţare că precum Hristos a fost Salvatorul nostru, El Singurul poate fi şi Salvatorul fiilor noştri până în veac. Dacă vor vrea să ne asculte, să ne creadă şi să ne urmeze, vor fi şi ei fericiţi, după cum suntem şi noi, prin credința în Hristos, Domnul nostru.
Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa. Calea Curată, Adevărul Etern şi Viaţa Fericită. Nimeni altcineva nici n-a putut spune, nici n-a putut da omenirii aşa ceva. Numai Hristos.
Spre Hristos dorim să le îndreptăm privirile şi inimile tinerilor noştri, Hristos fiind garanţia unică şi veşnică a unei vieţi frumoase şi al unui viitor fericit.
În cele ce urmează dorim să arătăm, pe cât ne va ajuta harul lui Dumnezeu şi puterile noastre, - calea cea mai scurtă şi mai sigură spre Hristos, tuturor celor iubiţi pe care i-am vrea fericiţi la picioarele Lui.
În faţa lui Dumnezeu şi în lumina veşniciei, într-un anumit înţeles, nu există bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, mic sau mare. Există numai sufletele cu trăirile lor şi cu roadele pe care le-au adus, bune sau rele.
Există o singură Evanghelie pentru toţi, o singură mântuire şi o singură Jertfă Răscumpărătoare, iar acestea sunt pentru toţi. Fie bărbaţi, fie femei, fie bătrâni, fie tineri, fie mici, fie mari.
În acest înţeles aceste învăţături deşi sunt scrise în chip deosebit tinerilor, totuşi nu sunt numai pentru ei. Sunt de acelaşi folos mântuitor şi pentru cei mai în vârstă, pentru oricine vrea să creadă şi să trăiască Adevărul lui Hristos din ele.
Depinde numai de credinţa sufletului care le citeşte:
-dacă doreşte cu adevărat mântuirea sa şi a altora;
Fiindcă ştim cât de tragică şi acută este problema salvării sau pieirii multor tineri, înţelegem frământarea cea mare pentru găsirea unor mijloace sigure de salvare. Înţelegem teama generaţiei de azi care a luptat şi luptă să adauge tot mai mult la munca generaţiilor trecute spre a face viaţa generaţiilor viitoare tot mai uşoară şi plăcută prin toate descoperirile ştiinţei şi a tehnicii, când priveşte viaţa tineretului său.
Ne dăm tot mai cutremuraţi seama că fără un echilibru moral, fără o orientare sănătoasă, fără un ideal înalt, toate descoperirile şi mijloacele acestea moderne, nu vor face altceva decât să le aducă copiilor noştri mai grabnic şi mai cumplit nenorocirea totală.
Din prăbuşirea care a şi început în multe părţi, singura salvare este Hristos. Oricât ne-ar fi de greu să recunoaştem ceea ce de atâta vreme tăgăduim - acesta este adevărul. Oricât de greu ne-ar fi să întoarcem la drumul pe care l-am părăsit de atâta timp, - acesta este singurul mântuitor.
Dacă simţim cu adevărat marea noastră răspundere faţă de poporul nostru şi viitorul lui, - vom vedea că Hristos este Singura rezolvare bună. Singurul Salvator. Singura Speranță.
Legile, oricât de aspre ar fi, pedepsele oricât de mari, metodele oricât de costisitoare, nu rezolvă şi nu vor putea rezolva nimic fără Hristos. Omul scăpat de paznic fură din nou. Scăpat din închisoare înşală sau ucide din nou. Scăpat de sub observaţie nelegiuieşte din nou. Problema nu se rezolvă din afară spre înăuntru. Ci dinăuntru, din conştiinţa, din inima omului spre în afara lui, spre faptele sale.
Iar acolo, înlăuntrul omului, în inima lui, nu poate opera decât Hristos şi Evanghelia Sa. Nimeni altcineva pe lume nu poate face naşterea din nou într-un suflet şi transformarea lui dintr-un om al întunericului în unul al luminii, decât Hristos. Numai El.
Noi ne-am convins demult de acest adevăr. De când Hristos a făcut în noi înşine acest salt sufletesc. Şi de aceea am spus şi spunem, am luptat şi luptăm, am suferit şi suferim pentru a deschide ochii şi mintea tuturor semenilor noştri să vadă acest luminos şi fericit adevăr, prin care să-şi redobândească lumina şi mântuirea cu toţii.
Suntem fericiţi când tot mai mulţi fraţi ai noştri ajung la acest har şi ne rugăm mereu să-l afle tot mai mulţi. Ştim că toţi cei care încă nu s-au încredinţat de acest adevăr, vor ajunge să se încredinţeze. După ce vor vedea că oricâte cârje ar căuta, societatea bolnavă tot nu va putea merge bine, decât când va fi adusă la Hristos. Şi când Hristos va fi adus la ea, ca s-o vindece.
Pentru grăbirea acelei vremi fericite ne rugăm fierbinte şi luptăm cu nădejde. Ştim că va veni şi ne bucurăm dorind-o mai curând, căci cu cât este împiedicată şi întârzie, cu atâta vor fi mai multe pierderi care nu se vor putea înlocui.
Rugăciune
Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm să trimiţi Duhul trezirii şi ascultării mântuitoare asupra noastră a tuturor, pentru ca vremea de har pe care ne-ai mai îngăduit-o să o putem câştiga spre mântuire şi să n-o pierdem spre osândă.
Duhule Sfinte, Te rugăm pune putere şi lumină în aceste îndemnuri, spre a fi cu adevărat folositoare scumpilor noştri urmaşi cărora li le lăsăm ca un testament mântuitor.
Amin!
Slăvit să fie Domnul!