Cât am pierdut!...
Traian Dorz - Cântarea Anilor
Cât am pierdut noi pentru Tine
e tot ce-n lume-avem senin
- ce mult e pentru noi Isuse
dar pentru Tine, ce puţin!
Copiii, soarele şi casa
ce-n lume numai una ai
iubirea, libertatea, visul
şi tot ce-i unic într-un grai.
Pe toate le-am pierdut căci anii
trecuţi cu ele, nu mai vin
nu mai revine viaţa dusă
şi tot ce-a fost a fi senin...
Pierduţi sunt anii când mânuţa
copiilor ne-ar fi-alintat
şi ziua când părinţii noştri
nemângâiaţi s-au mormântat!
Pierdutu-s-a prietenia
cu bucuriile din ea
şi tot ce fiecare-n lume
o dată numai, poate-avea.
Şi numai o zi, ca-n moarte,
şi-odată Ţi le-am dăruit,
trăind, în fiecare clipă
de mii de ori Ţi le-am jertfit!
Pe faţa noastră suferinţa
neşters lăsat-a chipul mut
şi nimenea pe lumea asta
nu poate-ntoarce ce-am pierdut...
E unic pentru noi aceasta
- dar pentru vecii toţi câţi vin
şi pentru cât în ei ne-aşteaptă
Isuse Scump, - e prea puţin!