Câteva pilde

Pe o stradă întunecoasă, locuiește un om nenorocit; un bețiv. Dacă vrei să știi ce este iadul, intră numai o clipă la el în casă. Este ceva îngrozitor. În toate părțile se vede numai nenorocire, strâmtorare, sărăcie lucie. Dar, tăcere! Se aud pași pe scară; îndată copiii aleargă să se ascundă după pat. Sărmana femeie, zdrobită și răbdătoare, stă gata să-l primească. Acest om i-a pricinuit mult zbucium și multă durere. Ea a purtat săptămâni întregi semnele pumnilor primiți de la el. Și acum ea îl așteaptă sigură că va auzi din nou înjurături și, înfiorată, stă gata să primească iarăși loviturile sale. El intră. Dar, spre mirarea celor din casă, se așează pe scaun liniștit, își pune capul între mâini, apoi se ridică și vorbește. Vorbește cum n-a mai vorbit niciodată. Glasul îi tremură, ochii îi joacă în lacrimi:

„Dragii mei, iertați-mă! V-am făcut mult rău și v-am pricinuit multe dureri. Dar de-acum nu va mai fi așa. Vin de la o adunare unde mi s-a spus că trebuie să mă întorc la Dumnezeu. Eu cred că Domnul Iisus a murit și pentru mine. Dumnezeu poate să mă scape și să mă mântuiască și pe mine”.

Și Domnul Iisus l-a scăpat. Veniți din nou în această casă, după câteva săptămâni. Ce schimbare! Apropiindu-vă, veți auzi cântând. Nu mai e cântecul bețivului de care mai înainte îți crăpa obrazul de rușine, ci melodia unui cântec creștinesc. O, cât de bun e Domnul! Copiii nu mai au frică de tatăl lor, ci stau acum pe lângă el; îl îmbrățișează, stau pe genunchii lui și se bucură. Mama stă și ea alături, cu fața plină de bucurie. Dezordinea și mizeria s-au dus. Cu adevărat, toate s-au făcut noi. Cum? Aceasta e taina nașterii din nou.

Aș putea să vă duc în zeci și sute de case, ca să vedeți aceeași minune, același adevăr: oameni care au scăpat de păcatele și patimile lor și au devenit fericiți și mulțumiți, prin întoarcerea la Dumnezeu și prin credința în Domnul Iisus Hristos.