Câţi plâng...

Câţi plâng după sănătate, plâng adesea în zadar

câţi plâng dragostea pierdută, ades rămân nemângâiaţi

câţi plâng vremea lor trecută, tinereţea ce se duce

sau avântul

sau tăcerea,

sau prilejuri nimicite,

plâng zadarnic după norii ce s-au dus

şi nu mai vin.

Numai ce-i ce-şi plâng păcatul

până-şi pot afla iertarea

numai ce ce plâng cu alţii,

pentru uşurarea lor,

numai cei ce plâng cu Domnul

pentru pierderile sfinte,

numai plânsul rugăciunii,

plânsul milei

şi-al iubirii

plânsul pentru mântuire,

- nu se plânge în zadar!