Cauza și judecătorul
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Fiecare faptă are o cauză care a produs-o și oricine se ocupă de această faptă ca s-o judece, trebuie să fie total cinstit în cugetul său și fără părtinire față de făptaș, ci numai față de adevăr.
2 - În orice faptă pe care o săvârșim, să fim călăuziți numai de ajutorul lui Hristos. Atunci nu ne va fi nici rușine și nici frică niciodată de nici o judecată și de nici un judecător.
3 - Atunci la orice anchetă am sta liniștiți, am răspunde scurt și demn, am răbda orice nedreptate și am suporta orice tratament. Modelul și puterea noastră este Hristos - și comportarea Lui. Așa au procedat toți înaintașii noștri.
4 - Când suntem cercetați pentru viața noastră, pentru credința noastră și pentru faptele noastre, ne bucurăm, nu ne tăgăduim credința, nu ne ascundem învățătura, nu ne renegăm faptele ci ni le afirmăm cu demnitate și cu bun simț. De tot ce am făcut în Domnul nu trebuie să ne fie nici frică nici rușine în fața nimănui.
5 - Să ne bucurăm totdeauna când vom fi cercetați de cineva chiar cu de-amănuntul cu privire la viața, la învățătura și la istoria noastră. Dacă nu avem nimic rău și nimic ascuns este chiar nevoie ca acela care ne judecă să cunoască absolut tot adevărul cel curat pe care îl avem.
6 - Numai cunoscându-l în felul acesta, omul va putea să-și fixeze clar atitudinea sa față de acest adevăr. Și să poarte toată răspunderea apoi pentru atitudinea pe care a luat-o.
7 - Momentul acesta este cel mai important atât pentru adevăr cât și pentru judecător. E momentul când Pilat stă în fața lui Isus - și cezarul în fața lui Pavel.
De aici li se hotărăsc cele două destine.
8 - De fiecare dată și la orice judecată se confruntă aceste două opoziții: cauza și judecătorul.
Și totdeauna judecătorul se judecă înainte de cauză pe sine însuși, în raport cu Adevărul cauzei din fața lui.
9 - Dacă judecătorul este necinstit în cugetul său, el va cerceta o cauză nu pentru a salva adevărul ci pentru a-i găsi punctele slabe pe care le-ar putea folosi să condamne.
10 - Dacă cugetul lui este curat, atunci pe parcursul cercetării adevărul i se va arăta clar și îl va încredința deplin de prezența lui acolo.
Atunci judecătorul va fi cu orice preț de partea adevărului.
11 - Credinciosul lui Hristos, ajuns în fața judecătorului său, chiar se bucură când poate face cunoscut acestui om care poate nu cunoaște adevărul pentru care suferim noi. El să fie pus direct, ca Pilat în fața Adevărului Etern, și atunci să aleagă.
Ca să nu aibă niciodată dezvinovățirea că n-a știut.
12 - Pe noi ne doare că atât de mulți ne-au judecat și condamnat fără să ne cerceteze și fără să se convingă cinstit de adevărul pentru care eram dați în mâinile lor.
Atunci ne-am întins mâinile și am tăcut, fiindcă ne-au oprit să vorbim.
13 - De aceea acum când suntem cercetați și ne putem arăta în chip cuviincios, dar hotărât adevărul convingerilor și faptelor noastre - ne bucurăm că putem arăta acest lucru, oricui ne judecă.
Apoi judecătorul va judeca după cum va vrea. Pe el se va judeca - și nu pe noi!
14 - Noi să privim liniștiți și nevinovați în față și în ochii celor ce ne judecă, cu toată puterea nevinovăției noastre și cu toată demnitatea adevărului lui Hristos.
Gândindu-ne că nu aceasta este ultima judecată. Că mai urmează cea despre care este scris: Căci toți ne vom înfățișa înaintea Scaunului de Judecată a lui Hristos pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut (2 Cor. 5, 10).
15 - Judecătorul nostru de astăzi poate să creadă că aceasta este ultima judecată. Că el poate să facă ce vrea cu noi căci puterea și legea lui sunt de partea sa.
Dar noi știm că nu este așa. Că va mai fi o judecată, iar atunci el va fi acuzatul... Și dacă noi putem privi acum liniștiți la nedreptatea care ne-o face el nouă din pricina lui Hristos, vom putea privi și atunci la dreptatea care i-o va face Hristos lui, din pricina noastră.
16 - Mulți dintre judecătorii plătiți să ne condamne s-au mirat poate de sinceritatea noastră gândindu-se ce naivi suntem. Ei nu puteau vedea că aceasta nu era ușurătate ci era nevinovăție.
Diferența aceasta este enormă, dar n-o poate vedea decât un cuget liber și n-o poate face decât o conștiință curată.
17 - Până la urmă Dumnezeu tot scoate la iveală dreptatea cauzei curate - și atunci se vede nu numai curăția celui drept ci și murdăria celui nedrept.
18 - Când îi vine vremea lui, cocoșul tot cântă și de sub cea mai ascunsă covată. Și toate urechile îl aud.
Când vine vremea adevărului, el tot strigă și din cele mai ascunse arhive. Și lumea întreagă îl află.
19 - Nu te face judecător niciodată, ca să nu fii judecat nici tu. Dar dacă totuși ai ajuns, fă o judecată care achită nu care condamnă. Mai bine să suferi tu cu adevărul decât să te bucuri cu minciuna.
20 - O Dreptule și Veșnicule Judecător, fă dreptate în toate procesele noastre, achită pe toți nevinovații Tăi - și judecă toate legile și pe toți judecătorii din toate vremile, din toate părțile și din toate cauzele, după Legea Ta.
Amin.