Cauza şi judecătorul

1 - Fiecare faptă are o cauză care a produs-o şi oricine se ocupă de această faptă ca s-o judece, trebuie să fie total cinstit în cugetul său şi fără părtinire faţă de făptaş, ci numai faţă de adevăr.

2 - În orice faptă pe care o săvârşim, să fim călăuziţi numai de ajutorul lui Hristos. Atunci nu ne va fi nici ruşine şi nici frică niciodată de nici o judecată şi de nici un judecător.

3 - Atunci la orice anchetă am sta liniştiţi, am răspunde scurt şi demn, am răbda orice nedreptate şi am suporta orice tratament. Modelul şi puterea noastră este Hristos - şi comportarea Lui. Aşa au procedat toţi înaintaşii noştri.

4 - Când suntem cercetaţi pentru viaţa noastră, pentru credinţa noastră şi pentru faptele noastre, ne bucurăm, nu ne tăgăduim credinţa, nu ne ascundem învăţătura, nu ne renegăm faptele ci ni le afirmăm cu demnitate şi cu bun simţ. De tot ce am făcut în Domnul nu trebuie să ne fie nici frică nici ruşine în faţa nimănui.

5 - Să ne bucurăm totdeauna când vom fi cercetaţi de cineva chiar cu de-amănuntul cu privire la viaţa, la învăţătura şi la istoria noastră. Dacă nu avem nimic rău şi nimic ascuns este chiar nevoie ca acela care ne judecă să cunoască absolut tot adevărul cel curat pe care îl avem.

6 - Numai cunoscându-l în felul acesta, omul va putea să-şi fixeze clar atitudinea sa faţă de acest adevăr. Şi să poarte toată răspunderea apoi pentru atitudinea pe care a luat-o.

7 - Momentul acesta este cel mai important atât pentru adevăr cât şi pentru judecător. E momentul când Pilat stă în faţa lui Isus - şi cezarul în faţa lui Pavel.

De aici li se hotărăsc cele două destine.

8 - De fiecare dată şi la orice judecată se confruntă aceste două opoziţii: cauza şi judecătorul.

Şi totdeauna judecătorul se judecă înainte de cauză pe sine însuşi, în raport cu Adevărul cauzei din faţa lui.

9 - Dacă judecătorul este necinstit în cugetul său, el va cerceta o cauză nu pentru a salva adevărul ci pentru a-i găsi punctele slabe pe care le-ar putea folosi să condamne.

10 - Dacă cugetul lui este curat, atunci pe parcursul cercetării adevărul i se va arăta clar şi îl va încredinţa deplin de prezenţa lui acolo.

Atunci judecătorul va fi cu orice preţ de partea adevărului.

11 - Credinciosul lui Hristos, ajuns în faţa judecătorului său, chiar se bucură când poate face cunoscut acestui om care poate nu cunoaşte adevărul pentru care suferim noi. El să fie pus direct, ca Pilat în faţa Adevărului Etern, şi atunci să aleagă.

Ca să nu aibă niciodată dezvinovăţirea că n-a ştiut.

12 - Pe noi ne doare că atât de mulţi ne-au judecat şi condamnat fără să ne cerceteze şi fără să se convingă cinstit de adevărul pentru care eram daţi în mâinile lor.

Atunci ne-am întins mâinile şi am tăcut, fiindcă ne-au oprit să vorbim.

13 - De aceea acum când suntem cercetaţi şi ne putem arăta în chip cuviincios, dar hotărât adevărul convingerilor şi faptelor noastre - ne bucurăm că putem arăta acest lucru, oricui ne judecă.

Apoi judecătorul va judeca după cum va vrea. Pe el se va judeca - şi nu pe noi!

14 - Noi să privim liniştiţi şi nevinovaţi în faţă şi în ochii celor ce ne judecă, cu toată puterea nevinovăţiei noastre şi cu toată demnitatea adevărului lui Hristos.

Gândindu-ne că nu aceasta este ultima judecată. Că mai urmează cea despre care este scris: Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea Scaunului de Judecată a lui Hristos pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut (2 Cor. 5, 10).

15 - Judecătorul nostru de astăzi poate să creadă că aceasta este ultima judecată. Că el poate să facă ce vrea cu noi căci puterea şi legea lui sunt de partea sa.

Dar noi ştim că nu este aşa. Că va mai fi o judecată, iar atunci el va fi acuzatul... Şi dacă noi putem privi acum liniştiţi la nedreptatea care ne-o face el nouă din pricina lui Hristos, vom putea privi şi atunci la dreptatea care i-o va face Hristos lui, din pricina noastră.

16 - Mulţi dintre judecătorii plătiţi să ne condamne s-au mirat poate de sinceritatea noastră gândindu-se ce naivi suntem. Ei nu puteau vedea că aceasta nu era uşurătate ci era nevinovăţie.

Diferenţa aceasta este enormă, dar n-o poate vedea decât un cuget liber şi n-o poate face decât o conştiinţă curată.

17 - Până la urmă Dumnezeu tot scoate la iveală dreptatea cauzei curate - şi atunci se vede nu numai curăţia celui drept ci şi murdăria celui nedrept.

18 - Când îi vine vremea lui, cocoşul tot cântă şi de sub cea mai ascunsă covată. Şi toate urechile îl aud.

Când vine vremea adevărului, el tot strigă şi din cele mai ascunse arhive. Şi lumea întreagă îl află.

19 - Nu te face judecător niciodată, ca să nu fii judecat nici tu. Dar dacă totuşi ai ajuns, fă o judecată care achită nu care condamnă. Mai bine să suferi tu cu adevărul decât să te bucuri cu minciuna.

20 - O Dreptule şi Veşnicule Judecător, fă dreptate în toate procesele noastre, achită pe toţi nevinovaţii Tăi - şi judecă toate legile şi pe toţi judecătorii din toate vremile, din toate părţile şi din toate cauzele, după Legea Ta.

Amin.