Ce dor adânc
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Ce dor adânc îmi e de Tine
al vieţii mele Mire Sfânt
ca dorul nopţilor din mine
de soarele ce nu mai vine
de cântecul ce nu-l mai cânt.
Te vrea iubirea pururi nouă
cu doru-i tot mai sfânt şi-aprins
şi plâng ca zorii după rouă
şi stau cu mâinile-amândouă
şi sufletul spre Tine-ntins.
E-n pieptul meu sfâşietoare
dorinţa de-a Te-avea Isus
ca setea arsei căprioare
de-a apei limpede răcoare
ca taina dorului nespus.
Şi parcă-aici pe-aşa de-aproape
Te simt pe undeva ascuns
că-mi vezi şi lacrima-n pleoape
şi dulcile privirii ape
că de-aş şopti, ar fi de-ajuns.
M-ai auzi, - şi n-ar fi-n stare
nimic să Te oprească-apoi
şi-n sfânta clipă următoare
am fi un duh şi-o întrupare
un har şi-o taină amândoi.