Ce dulce mi-i când ochii
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Ce dulce mi-i când ochii se umplu de lumină
și inima se umple cu sfânta-nfiorare
și zările se umplu de îngeri ce se-nchină
și toată Firea-i plină
de Nalta Sărbătoare.
Atunci îmi plec genunchii și simt cum lângă mine
pe-un umăr și pe altul se-apleacă frunți iubite
și toată rugăciunea mi-i lacrimi și suspine
și toate-s pline-pline
de taine nerostite.
Și locului sub cruce unde-am trăit minunea
îi cresc înmiresmate flori albe de scumpie
și simt cum tot cuprinsul îl umple rugăciunea
și Slava și Genunea
întregi Îți cântă Ție.
Ce dulce mi-i Isuse această împletire
de cântec și lumină, de flori și rugăciune
când cele șapte ceruri sunt toate o iubire
și noi o contopire
în Veșnica Minune.