Ce este sufletul?
Arcadie Nistor - Umblând cu Domnul Iisus
Sufletul este chipul lui Dumnezeu după fire, fără trup. Sunt trei trepte cu nouă cete:
Cea dintâi: Serafimii, Heruvimii și Scaunele.
Cea de-a doua: Domniile, Începătoriile și Puterile.
Iar a treia: Stăpânirile, Arhanghelii și Îngerii.
Dar și pe acestea le aflăm în puterea și lucrările sufletului. Bunăoară, în Serafimi se aprinde văpaia fierbinte și curată a dragostei pentru aceia care au chipul de foc. Aceasta este și tendința sufletului, care tinde cu sete către focul dragostei.
Heruvimii au privirile în toată lumea, de aceea se numesc și cei cu mulți ochi. Această însușire o vedem și la suflet, care este cu adevărat cel cu mulți ochi. Argos, cel pururea veghetor vedea chiar când trupul stă în repaus și în somn adânc.
În Scaune sălășluiește dreptatea, dar și în suflet stă cuvântul adevărului, cunoscut de mine și dorit de voință ca o cumpănă dreaptă.
Domniile au slava Împărăției pentru cele de sub cer, dar are și sufletul stăpânire, fiindcă este împăratul patimilor.
Începătoriile au pronia cea chivernisitoare, dar și sufletul are înțelegerea cea sfătuitoare.
Puterile mișcă cu atâta rânduială sferele cerului, dar și sufletul mișcă cu atâta rânduială mădularele trupului.
Stăpânirile păzesc toată zidirea, dar și sufletul păzește alcătuirea vieții.
În Arhangheli este comoara descoperirilor dumnezeiești și lor Dumnezeu le încredințează nespusa Sa înțelepciune, dar și în suflet stă ținerea de minte, numită memorie, locașul cunoștințelor în care mintea păzește comorile științei.
Îngerii, duhurile ascultătoare, care sunt la slujbă, ființă fără materie. Iuți în mișcare, la drum fără popas, se suie la cer, se coboară pe pământ și înconjoară toată făptura. Și sufletul are drept slujitori gândurile, pe care le trimite neîncetat; clipită zboară de la răsărit la apus, de pe pământ la cer și din cer la iad, trecând depărtări fără margini, ziduri, munți, luciuri de ape și nimic nu le opresc, nici păzitori, nici încuietori și nici pecețile nu-l pot ține. Dacă punem îngerii alături de suflet, nu știu cu ce l-ar depăși. Știu însă că sufletul covârșește pe îngeri, întrucât ei nu sunt chipul lui Dumnezeu, pe câtă vreme el este icoana lui Dumnezeu, după fire, după dar și după mărire. Amin.
Falcău, 2 septembrie 1957