Ce gând frumos!...
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Când tot poporul nostru și toate popoarele vor cunoaște pe Dumnezeu, când tot pământul va fi plin de cunoștința Domnului, cum este plin fundul mării de apele ce-l acopăr... Când nu va mai fi nevoie să spună nimeni fratelui său: Cunoaște pe Domnul - căci toți Îl vor cunoaște - atunci, o numai atunci se va fi împlinit și misiunea noastră profetică.
Până atunci nu.
2 - Când toată biserica noastră și toate bisericile din lume vor străluci de fețele luminate și luminoase ale fiilor lui Dumnezeu, când toată suflarea va lăuda pe Domnul cu cele mai cerești și nemuritoare cântări, când toți ochii vor străluci de lacrimile dragostei și bucuriei sfinte, - atunci, o numai atunci să spuneți și voi surorile mele, să spunem și noi frații mei că avem dreptul să odihnim. Atunci, și numai atunci.
Până atunci nu.
3 - Așa trebuie să vedem noi rostul nostru și așa trebuie să ne dorim și mântuirea noastră.
Când se va împlini asta și cum se va face ea?
Aceasta este o taină și tainele noastre Dumnezeu le păstrează sub stăpânirea Sa.
4 - Dar să fim încredințați de neclintit că acest gând nespus de frumos se va realiza neapărat... Tot ce începe Dumnezeu, El va duce la bun sfârșit. Așa a fost ieri, așa azi, așa în veac.
Că vom fi pe pământ atunci, sau vom fi demult sub pământ, - asta nu contează nicidecât.
5 - Când va veni vremea rânduită de Dumnezeu să se împlinească acest strălucit Țel și să se realizeze această minunată făgăduință, Hristos Cel Viu în a Cărui Oaste am luptat cinstiți și statornici până la moarte, va veni El Însuși acolo unde ne știe El că odihnim - și ne va trezi să ne bucurăm de strălucita biruință în care am crezut și pentru care ne-am jertfit și noi prin El.
6 - Când suntem atât de puternic încredințați de acest strălucit adevăr - ce ar mai putea să ne rețină și să ne oprească spre a nu ne dărui în întregime acestui divin Scop, spre a ne cruța vreun efort sau vreo jertfă pentru mai grabnica și fericita ajungere la el.
7 - Tot ce împiedică această slăvită lucrare, ori caută să o abată de la divinul ei destin, este opera destructivă a diavolului, vrăjmașul înrăit și blestemat al planului lui Dumnezeu... Oricine din mijlocul ori dinafara unei lucrări a lui Hristos creează probleme și tulbură unitatea dintre frați, este un lucrător diabolic, oricine este și oricum s-ar numi el.
8 - Diavolul este acela care de la început a făcut dezbinarea și a creat diversiunea. Și cu atâta este mai primejdios cu cât vine în Numele Domnului și cu versetele Domnului, ca să facă cel mai viclean și mai înveninat rău Lucrării Domnului și copiilor Săi.
9 - Deprindeți-vă să-l descoperiți de la început, ca să luați din timp măsuri împotriva planurilor lui rele și a uneltelor sale dezbinătoare, care se prefac și ei slujitori ai neprihănirii și apărători ai adevărului, ca să-și acopere în felul acesta cu justificări frățești dezbinarea lor nelegiuită, și să-și ascundă mândria ucigașă.
10 - Când ați descoperit în vreun fel dezbinarea și dezbinătorul fraților, - nu mai stați pe gânduri și nu vă înșelați cu argumentele dulcege ale celor care sunt nepăsători de casa și Lucrarea Domnului, fiindcă ei înșiși n-au jertfit nimic pentru ea. Ridicați-vă hotărâți pentru înlăturarea răului și primejdiei. În felul acesta veți salva și pe frații nevinovați, care nu cunosc viclenia dezbinătorului.
Și vă veți salva și sufletul vostru, care va dovedi în felul acesta că ești nevinovat în această privință.
11 - Fiecare răspundem de casa și de Lucrarea lui Dumnezeu, după cum când vedem focul de la streașina unei case, răspundem de nimicirea ei, dacă nu dăm alarma și dacă nu dăm ajutor.
12 - Când ar arde casa ta - ce ai face? N-ai striga după ajutor și nu l-ai arăta pe cel care a pus focul ucigaș?
Atunci de ce nu faci așa față de casa Domnului, de adunarea Domnului, când dezbinătorul vrăjmaș vrea să o dărâme?
13 - Să ne simțim fericiți numai când vom merge spre casa Domnului înconjurați de mulțimi sărbătorești, iar acolo vom putea lăuda pe Dumnezeu împreună cu toți frații noștri, având același gând, același dor.
14 - Sigur că este greu și că se cere muncă și jertfă, osteneli și lacrimi, înfrânări și răbdare. Împlinirea acestor gânduri atât de frumoase și de înalte, - nu vin dintr-odată și nu se vor împlini ușor. Dar noi suntem fermenții sfinți ai unei dospiri mântuitoare. Fermenții pier luptând cu inerția frământăturii reci, - dar lupta lor și jertfa lor este încununată până la urmă de o biruință răsplătitoare.
Să fim fermenți sănătoși și să luptăm până la sfârșit.
Răsplata va fi negrăită și eternă.
15 - Căutați să vă găsiți fiecare orientarea sănătoasă, locul de muncă și luptă, și misiunea personală și specială pe care o aveți în această Lucrare uriașă și sfântă. Ca un fir într-o urzitură minunată care va trebui să ajungă până la urmă ca un covor frumos.
Fiecare fir are importanța lui în planul Marelui Țesător, spre a alcătui cu celelalte modelul fericit.
16 - Nici unul dintre noi nu suntem la întâmplare aici. Pe fiecare ne-a adus Dumnezeu pentru a afla acele adevăruri pe care să le slujim și în slujba cărora Dumnezeu vrea să Se folosească și de noi. Asta dovedește că El ne-a crezut vrednici de încredere și vrea să ne facă părtași la slava Evangheliei Sale.
17 - Cu condițiile puse la începutul Evangheliei din Matei cap. 5, Mântuitorul a trimes pe ucenicii Săi la împlinirea slujbei pentru care i-a ales.
De-a lungul celor 20 de capitole - de la 5 până la 25, Mântuitorul le-a propovăduit, i-a învățat, i-a înștiințat mereu despre tot ce trebuie să facă spre a-și împlini deplin misiunea pentru care au fost trimeși.
La Matei cap. 25, Mântuitorul le încheie tot ce avea să le spună. Și le arată că vine Ziua Judecății când toți cei ce și-au făcut sau nu și-au făcut datoria, își vor primi o răsplată corespunzătoare.
18 - Gândiți-vă la aceste lucruri pentru că și noi suntem acum cu toții exact în aceeași situație la nivelul nostru, cum erau ei atunci la nivelul lor. Și va trebui fiecare dintre noi să răspundem pentru cât am realizat și cum, din gândurile și din poruncile lui Dumnezeu, pentru care am fost aleși și chemați aici.
19 - Să nu ne rugăm niciodată numai pentru noi și pentru dorințele noastre. Aduceți înaintea Domnului în rugăciune neamul nostru, biserica noastră, pe toți semenii noștri cărora să le dorim vreme de mântuire și duh de pocăință, pentru a fi salvați cu toții din pierzare.
20 - În felul acesta ne vom mântui și pe noi și familia noastră și pe toți cei pe care i-am cuprins în rugăciunea și dragostea noastră înaintea lui Dumnezeu.
Iar atunci când la capătul slujbei noastre vom ajunge și noi în fața Marelui nostru Stăpân și Dumnezeu, El să ne cuprindă la Sânul Său și să ne spună și nouă: Bine slugă bună și credincioasă, intră în bucuria Domnului tău.
Amin.