Ce grea e lupta sfântă...
Traian Dorz - Cântări Noi
Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân-la sfârşit
pe-atât de mulţi ispita pe drum i-a prăbuşit,
pe-atât de mulţi, vreo cursă cu zâmbet şi cu jind
i-a-nfăşurat cu flăcări,
şi i-am văzut pierind...
O, nu-i uşoară crucea s-o duci cum vrea Isus
cât de puţini mai suie,
- şi cât de mulţi s-au dus...
cât de puţini mai luptă sunt singur, singur,
ce mulţi s-au lepădat,
ori duşi de-o rătăcire, ori morţi de vreun păcat.
Câţi am plecat deodată pe calea lui Hristos,
cu steaguri şi mulţime, pe scurtul drum frumos,
ce nume lăudate, ce promisiuni, - ce lei...
- iar azi, după furtună, ce-a mai rămas din ei?...
Ce scumpă-i mântuirea pe care-o dă Isus,
dar ce puţini o află ducând-o până Sus,
- a lumii mântuire, - uşor o poţi avea,
dar nimeni niciodată n-a mers în Cer cu ea!
... O, sufletul meu, ţine-ţi cuvântul ce l-ai spus
du-ţi scumpa mântuire cum fraţii sfinţi şi-au dus
cărarea sfântă ţine-o pe mijlocul ei sfânt
Hristos te-aşteaptă-n capăt
cu cel mai drag veşmânt...