Ce minunaţi sunt ochii...
Traian Dorz - Cântări Noi
Ce minunaţi sunt ochii cu lacrimile-n ei
de după rugăciunea înaltă şi fierbinte,
ce strălucit e plânsul din anii cei mai grei
ce-au îmbrăcat iubirea cu veşnice veşminte.
Când umbrele coboară pe apele adânci
lumina se retrage spre culmile curate,
- cât valurile vieţii ne vor izbi de stânci
şi plânsul şi cântarea ne sunt adevărate...
Când clopotul de Denii răsună liniştit,
coboară în adâncul evlaviei din tine
şi-ascultă-ţi pocăinţa cum creşte fericit
ca roadele şi frunza livezilor divine.
Ce minunat e-alinul adus într-un sărut
pe lacrima tăcută şi faţa mult dorită
şi câtă vindecare e-n sufletul durut
o-mbrăţişare dulce adânc împărtăşită!