Ce neagră-i Poarta asta
Traian Dorz - Cântarea Viitoare
Ce neagră-i Poarta asta la care stai acum
și-ai vrea să fugi s-o-nconjuri, dar nu mai ai alt drum
cărarea ți se-nchide, napoi ți-e drumul frânt
și bați la Poarta neagră tu singur tremurând.
- Cine-i? - întreabă solul de dincolo de zid -
ce fapte-aduci cu tine, - spre unde să-ți deschid,
cui i-ai slujit în viață, ce roade-aduci din ea,
răspunde-acum? - e clipa răspunderii cea grea!
... Tu cel ce-n Poarta neagră poți orișicând s-ajungi
de ce vrei chiar și gândul acesta să-l alungi
de ce crezi că se poate ca negândind la ea
poți ocoli sfârșitul și n-ai ajunge-așa?
Ce gând nebun e-acela că poți s-o ocolești
ori să-i amâni sfârșitul nevrând să te gândești
te vei trezi deodată la Poarta asta grea
și doar spre focul veșnic se va deschide ea!
Primește sfatul care te-ndeamnă chiar acum
să te împaci cu Domnul cât ești cu El pe drum
iertat de-al Lui Sfânt Sânge poți merge fericit
din Marea Poartă Albă la Rai ai fi primit!