Ce slab te-araţi

Ce slab te-araţi spre Dumnezeu atunci când nu-I poţi duce

cu bucurie nici un jug şi nici un strop de cruce

când laşi şi partea ta pe-acei cu partea cea mai mare

ce slab te-araţi spre Dumnezeu când cauţi cărări uşoare.

Cât de puţin ştii pe Hristos când din a Lui Cuvinte

nimic din miezul lor profund nu poţi să iei aminte

când le-nţelegi firesc şi-ngust c-o tristă uşurinţă

cât de puţin ştii pe Hristos când mic eşti în credinţă.

Ce greu loveşti în Duhul Sfânt când strici a Lui Lucrare

când îi dezbini pe fraţi lucrând mereu cu neascultare

când nici un sfat nu vrei s-asculţi, când strici cărarea dreaptă

ce greu loveşti în Duhul Sfânt şi ce blestem te aşteaptă.

Cunoaşterea lui Dumnezeu îţi cere-aşa credinţă

încât să-ţi fie-un foc ceresc întreaga ta fiinţă

şi adâncirea în Hristos îţi cere-o curăţie

cum şi în tine şi în El un duh ar fi să fie.

Iar umplerea cu Duhul Sfânt aşa viaţă-ţi cere

încât să fii un vuiet blând la orice adiere

atunci şi roadele-I din plin în viaţa ta se-arată

şi-abia atunci credinţa ta e cea adevărată!