Ce strâmt e locul unde
Traian Dorz - Cântarea Anilor
Ce strâmt e locul unde sunt nevoit să stau
simt unghiurile pândei cum strâng şi mă-năbuşă
văd umbrele vrăjmaşe cum se întind şi iau
lungi forme-ntunecate cu dungă de cenuşă.
Simt casa, cu pereţii subţiri şi străvezii,
pe zece drumuri pusă de-o ştie ţara toată -
nici zidul n-are umbră, nici pivniţa chilii
nici noaptea întuneric neliniştea s-o scoată.
... O Doamne dă-mi odihna din cer şi din pământ
să scap de fiara lumii ce sfâşie şi pradă,
să scap de mine însumi acesta care sunt
nici cheie să mă ştie, nici gheară să mă vadă.
Sau fă să-mi vină iarăşi plecaţii porumbei
să-mi cânte turturica prin viile-nflorite,
să se ridice noaptea să-mi pot vedea pe-ai mei
şi să-mi mai cânt odată cântările dorite.