Ce taine-mi sunt
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Ce taine-mi sunt atâtea Doamne,
şi cât să le pătrund aş vrea;
- mai câte cruci erau pe lume,
de ce-ai voit-o chiar pe-a mea?
Când ai intrat în Sărbătoare
şi toţi doreau atât să-Ţi dea,
- mai câte flori veneau spre Tine,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?
Când soarele ardea-n pustie
şi-atât de sete Îţi era,
- mai câte căni erau cu apă,
de ce-ai cerut-o chiar pe-a mea?
Când şi pe uliţele noastre
odată drumul Tău trecea,
- mai câte porţi erau în cale
de ce-ai deschis-o chiar pe-a mea?
Când cu săgeţile iubirii
Cuvântul Tău aprins trăgea,
- mai câte inimi erau strânse
de ce-ai străpuns-o chiar pe-a mea?
Când Ţi-ai dorit pe-altarul Jertfei
o ardere atât de grea,
- mai câte vieţi erau Isuse,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?