Ce-Ți voi spune oare Ție?
Traian Dorz - Cântarea Învierii
Ce-Ți voi spune oare Ție Dulce Preaiubitul meu
când odată o să fie să fim numai Tu și eu?
oare care-ar fi cuvântul ce-o să-l pot rosti uimit
cuprinzând tot simțământul cât, trăind, Ți l-am sfințit?
Cum o să-mi înalț spre Tine din al Porții Slavei Prag
ochii tremurând în lacrimi - cu sfială ori cu drag?
Cum o să răspund Privirii care-mi va pătrunde tot,
am să pot grăi o vorbă? - sau nici una n-am să pot?
Ce-o să pot să spun privindu-Ți semnul ranelor arzând,
oare-am să le văd și-acele de la mine oarecând?
O să știu vreo mulțumire pentru câte mi-ai făcut,
sau o să-Ți grăiască numai plânsul șiroind tăcut?
Oare n-ai să-mi ceri talanții care mi i-ai dat și nu-s,
oare n-ai să-ntrebi de rodul care trebuia adus?
Fi-mi-va oare-ndreptățire, fi-mi-vor dezvinovățiri
sau ce am să-Ți aflu oare într-o clipă, din priviri?
Doamne, toată-ndreptățirea, de vreun grai aș mai avea
cred c-aș spune-atuncea numai: Te-am iubit!
... Și voi tăcea!...