Ceea ce ne-a făcut unul
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Tu ești de atâtea vremuri Preaiubitul nostru Mântuitor și Domn, dar parcă suntem din același an și născuți în același fel.
Parcă am stat în aceeași iesle a aceluiași staul,
parcă aceeași Sfântă Maică Iubitoare ne-a legănat
pe o mână și pe cealaltă a ei, adormind fiecare lângă sânul care l-a hrănit dulce
cu același lapte sfânt
care ne-a făcut să avem ochii la fel.
- O, fă-mă să-Ți semăn în totul și pe totdeauna.
2 - Am crescut parcă alături din veșnicie,
Tu ceva mai mare și ceva mai drag, - eu ca o umbră a Ta, totdeauna un pas mai înapoi.
Când mergem împreună, toți mă întreabă de Tine și eu doresc să le arăt să Te privească numai pe Tine Cel Frumos și Puternic...
Când se uită spre noi, eu mă dau după Tine ca ochii tuturor să se oprească numai asupra Ta.
Și nimeni să nu spună că noi suntem doi - ci că suntem numai Tu.
3 - Nu mă mai trimite singur... o umbră, cum sunt eu, nu poate merge singură niciodată.
Eu sunt numai umbra Ta. De aceea nu pot merge decât cu Tine. Ia-mă, dar nu lăsa să Te acopăr cu întunericul meu niciodată
ci Tu acoperă-mă cu lumina Ta.
4 - Nu-mi da armura Ta, Împăratul meu, Viteazule Uriaș și Puternic,
este prea grea pentru mine: n-o pot purta.
Ci numai inelul Tău să mi-l dai
numai el mi se potrivește.
5 - Sunt fericit Preaiubitule al inimii mele când văd că Tu Te încrezi în dragostea mea
când ochii Tăi n-au nevoie să se uite pe furiș să mă surprindă la cine privesc cu ochii mei.
Știu că toată lumina ochilor mei ești numai Tu,
pe totdeauna.
6 - Sunt fericit Domnul meu și Comoara mea că Inima Ta poate odihni fericită în sânul meu,
fără să se teamă nici măcar o clipă că ar putea-o clinti de acolo vreun străin.
Pe tot cerul și pământul inimii mele stăpânești numai Tu, - și ele sunt pline toate numai de lauda Ta. Locuiește fericit acolo Preaiubitul meu
pe totdeauna.
7 - Sunt fericit Domnul meu și Preaiubitul meu Sfânt
când Duhul Tău este mulțumit de mine - și când Tu mă ajuți și mă faci ca în fața vrăjmașului Tău să n-am nici cea mai mică frică sau rușine, să stau hotărât lângă Numele Tău iubit.
Când Tu mă faci plin de îndrăzneală liniștită ca nici să nu mă lingușesc și nici să nu mă lepăd în fața lui de nimic din ce este al Tău.
Toată liniștea curajului meu este numai dragostea Ta.
8 - Spicele holdelor de aur sunt frumoase ca pletele capului Tău, - dar auriul părului Tău strălucitor, este nespus mai frumos.
Florile și crinii câmpiei sunt ca obrajii Tăi proaspeți, albi și rumeni, - dar obrajii Tăi sunt nespus mai frumoși ca ele.
Izvoarele albastre și limpezi sunt frumoase ca ochii Tăi, dar ochii Tăi cei curați și limpezi sunt nespus mai curați ca ele.
Ce frumuseți să mai caut eu oare pe lumea asta sau pe cealaltă, când toate acestea sunt în Tine?
Tu ești nespus mai mult ca ele, ca toate...
9 - Spicele trec, florile se usucă, izvoarele scad și toate frumusețile lor pier.
Ci Tu Preaiubitule Frumos și Scump ești în mine mai nemuritor și mai minunat decât toate frumusețile pământului și ale cerului, la un loc.
O, cum tremură toată ființa mea de înfiorarea iubirii Tale fericite, la orice atingere a Ta!
10 - Când văd pădurea verde, - îmi amintesc de Tine
când privesc râurile limpezi - la Tine mă gândesc,
când aud un cuvânt care îmi străpunge inima, știu că este al Tău și că Tu mi l-ai trimis.
Când o mare bucurie vine în sufletul meu - simt că Tu mi-o dăruiești ca pe o mireasmă a gândirii Tale, în care mă dorești să ajung.
- Atuncea cum să nu Te cânt și cum să nu mă alipesc de Tine cu toată ființa mea?
- O, cât de mult mă iubești Tu, Preaiubitule Scump!
11 - Tu nu ești pentru mine nimica pământesc, -
și totuși Tu ești pentru mine tot pământul acesta frumos.
Eu am gustat pentru Tine atâta amărăciune în lumea asta și m-am adăpat cu atâta fiere,
- și totuși nu-i miere și nectar pe lume să mi le simt atât de dulci acum, pe toate acestea
- prefăcute de dragostea Ta.
12 - Din zâmbetul Tău se nasc diminețile mele și răsar toți zorii mei.
Din glasul Tău se zămislește cântarea mea
și din Chipul Tău, frumusețile mele... nimic altceva nu mai pot iubi.
13 - Ești așa de aproape de mine, - dar câteodată îmi pari atât de departe de parcă n-ai fi din lumea asta.
Vii uneori mai de departe decât cântarea mea,
decât gândul meu,
decât liniștirile inimii mele.
Vii din dragostea infinită care este dincolo și dincoace de toate acestea...
- și nu știu cum apoi, - dar parcă din veșnicie suntem tot împreună.
14 - Nu-mi pasă unde mergem, nici unde stăm
- pretutindenea unde sunt cu Tine, - suntem acasă la noi.
Oriunde stăm mi se pare că trăiesc un vis dulce în care cele două cununi ale noastre strălucesc împreună, - iar la urmă a mea coboară totdeauna așezându-se sub a Ta
și devin una.
Atunci îmi pare că Tu și eu suntem numai Tu.
15 - Ce trist mă trezesc când după ce tot timpul ai fost aici
deschid ochii, îmi văd casa goală iar în inima mea nimeni
ci aud numai pașii Tăi pe sub fereastra mea, apoi porțile închizându-se...
O, de n-ai fi plecat niciodată!
16 - Ochii cei care nu cunosc niciodată zâmbetul fericit - sunt ochii care nu Te-au cunoscut pe Tine niciodată, Isuse...
Inima care n-a simțit niciodată adevărata bucurie, este inima care nu Te-a primit pe Tine în ea ca s-o locuiești Tu.
Brațele care se vor întinde în zadar și duhul care se va chinui în veșnicul plâns - sunt cele care nu Te-au cuprins pe Tine...
- O, frumusețe veșnică a Iubirii, numai cei ce Te cunosc pe Tine, nu plâng în zadar.
17 - Atât de însetat Îți spun: - mi-e așa de dor de Tine - de parcă de ieri s-au scurs zeci și zeci de ani.
Atât de dornic îmi șoptesc: - o, cât ești de departe de mine... - de parcă ai fi la depărtări de ani și ani,
- iar nu aici, întins pe aceeași cruce cu mine!
Te-aș vrea mereu și mai al meu decât ești.
O, când vei fi oare?
18 - Nimic nu se vede decât noi - și totuși Îți spun:
- Preaiubitul meu! - o mie de lanțuri de aur ne leagă împreună.
Nimica nu ni se aude afară și totuși, - ca o mie de cântări îngerești răsună în jurul inimii mele, ecoul cuvintelor Tale de dragoste, în care adorm și mă trezesc fericit.
Și de pretutindenea Te aud spunându-mi:
- Te iubesc...
19 - Să nu uiți ziua aceasta niciodată, - mi-ai zis Tu.
Dar care zile aș putea să le uit, Preaiubitul meu - din toate minunatele și fericitele zile pe care le-am trăit împreună cu Tine în casa Ta, în preajma Ta, în slujba Ta?
Căci toate zilele noastre sunt ca o scară cu trepte de aur pe care ne suim de pe pământ la cer.
Pe fiecare treaptă am lăsat un legământ, un psalm, o rugăciune
și am luat o cunună de aur.
20 - Dragostea mea nu poate spune Preaiubite, Numele Tău - ea Îl șoptește numai... sau Îl cântă, sau Îl scaldă în lacrimi.
Poți smulge inima mea de o mie de ori - dar dragostea Ta din ea niciodată.
Ia-o Isuse Doamne, cu ea cu tot.