Ceea ce vedem şi ceea ce nu
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Viaţa noastră este formată dintr-o mulţime de întâmplări care se înşiruie între ele din cea dintâi zi şi până în cea din urmă.
Unele dintre acestea le înţelegem şi le explicăm, - altele nu.
2 - Această mulţime de întâmplări, au fiecare o parte în lumină şi o altă parte în umbră. Partea din lumină o vedem uşor, dar partea din umbră o vedem mai greu, iar de cele mai multe ori nu o vedem niciodată.
3 - Umbra ne-o vedem numai când suntem în lumină... Când umblăm în întuneric noi nu ne vedem umbra, deşi ea există totdeauna.
4 - În viaţa de credinţă lumina este Hristos iar umbra este păcatul. Oricine vine la Hristos îşi vede şi îşi recunoaşte şi păcatul său, căci orice om are măcar un păcat (1 Ioan 1, 10).
5 - Dar cine nu-şi vede şi nu-şi recunoaşte nici o umbră, acela dovedeşte că n-a venit la Hristos şi nu stă în lumină (1 Ioan 1, 8).
6 - Fiecare punct cunoscut din cercul vieţii noastre, are şi unul necunoscut. Orice întâmplare văzută are şi partea ei nevăzută. Dumnezeu o cunoaşte totdeauna, noi o recunoaştem mai rare ori - dar alţii aproape niciodată.
7 - Faptele rele ni le-am ascunde totdeauna în amândouă părţile lor, iar cele bune ni le-am arăta totdeauna mai ales, în partea văzută.
8 - Nenorocirile sunt întâmplări în care au o strânsă legătură amândouă părţile. Şi cea care o văd oamenii şi cea pe care o vede numai Dumnezeu.
9 - Dar ceea ce văd oamenii are o explicaţie numai dacă o privim din partea lui Dumnezeu. Atunci vedem că într-o nenorocire văzută este o pedeapsă pentru un păcat ascuns. Şi într-o binecuvântare văzută, este o răsplată pentru un bine ascuns.
10 - Atunci vedem că sunt copii care ispăşesc păcatele părinţilor care poate au rămas ascunse atunci, - dar care-şi arată urmările abia acum în copii.
11 - Atunci vedem că unii sunt feriţi de necazuri în care alţii pier, scapă din accidente în care alţii mor - şi reuşesc în examene la care alţii cad.
Toate acestea sunt partea ascunsă şi meritele unui binefăcător credincios, pe care lumea nu-l ştie, dar Dumnezeu l-a văzut şi îl răsplăteşte aşa.
12 - Suflete al meu şi fiul meu, nu face niciodată nici un rău nici în lumină nici în întuneric, fiindcă ce nu vei ispăşi tu - vor ispăşi cei mai apropiaţi ai tăi. Păcatul nu piere, el se ispăşeşte.
13 - Oriunde se naşte un copil nefericit s-ar putea să fie din cauza unui părinte vinovat. Numai în Ziua Judecăţii Finale se va vedea ce păcate părinteşti au ispăşit copiii născuţi infirmi.
14 - Suflete al meu şi fiul meu, fă binele totdeauna fără să aştepţi nici o răsplată de la oameni în schimbul acelui bine.
Nimic nu se pierde nici din bine ca şi nici din rău. După binele tău vor fi binecuvântaţi urmaşii tăi.
15 - Când vezi dând peste cineva o mare nenorocire nu zice: Ah, aşa s-a întâmplat, aşa a fost să fie, aşa i-a fost soarta!
Căci toate acestea sunt numai mijloacele prin care vine o pedeapsă văzută, pentru un păcat nevăzut.
16 - Când vezi venind peste cineva o mare binecuvântare, să nu zici: A avut un mare noroc. Căci şi norocul este tot o unealtă prin care Dumnezeu răsplăteşte o binefacere ascunsă.
17 - Fiecare faptă îşi va găsi o dreaptă răsplată - scrie Cuvântul lui Dumnezeu. Asta se ştie absolut sigur, numai că timpul când vine aceasta şi felul în care vine - nu se ştie niciodată sigur.
18 - Suflete al meu şi fiul meu, tu vino totdeauna la Hristos cu orice faptă a ta şi umblă în lumină cu orice pas al tău. Atunci îţi vei vedea bine umbra de care trebuie să fugi şi lumina de care trebuie să te apropii.
19 - Suflete al meu şi fiul meu, când îţi vei vedea umbra, ridică-ţi ochii spre soare şi mergi numai spre faţa lui. Cu cât îţi va fi mai mare soarele, îţi va fi mai mică umbra. Cu cât îţi va fi mai mic soarele, îţi va fi mai mare umbra ta.
20 - Cu cât vei trăi mai puternic în Hristos, harul prezenţei Sale va anula, va acoperi, va înghiţi slăbiciunile tale, ca atunci când eşti deplin în lumină, nu ai nici o umbră.
Dumnezeul Luminii, luminează-ne în aşa fel ca lumina Ta să inunde umbrele noastre.
Amin.