Cei neascultători
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
20 - Strigă-nţelepciunea-n toate uliţele ne-ncetat
în pieţele cetăţii glasul ei s-a ridicat.
21 - Strigă orişiunde este zarvă mare de popor
şi-n oraş, la porţi îşi spune ea cuvântul tuturor:
22 - Cât veţi mai iubi prostia, proştilor, şi până când
iubesc hulitorii hula, calea Domnului urând?
23 - O, întoarceţi, ascultaţi-mi înţeleptele mustrări
şi turna-vă-voi din duhul sfintelor înştiinţări.
24 - Pentru că eu chem întruna iară voi vă-mpotriviţi
fiindcă eu îmi întind mâna iar voi nici nu mă priviţi.
25 - Fiindcă toate-a mele sfaturi voi le lepădaţi mereu
fiindcă nu-mi iubiţi mustrarea, nu primiţi cuvântul meu.
26 - De-aceea şi eu voi râde când veţi fi nenorociţi
îmi voi bate joc în ziua când vă voi vedea-ngroziţi.
27 - Când o să v-apuce groaza ca vârtejul cel cumplit
şi pierzarea ca furtuna şi necazul mai grăbit.
28 - O, atunci amar chema-vor, însă n-o să le răspund
în zadar o să mă caute căci de ei o să m-ascund.
29 - Pentru c-au urât ştiinţa şi cuvântul înţeles
iară temerea de Domnul n-au iubit şi n-au ales.
30 - Pentru că-ale mele sfaturi n-au urmat şi n-au iubit
iar mustrările întruna ei mi le-au nesocotit.
31 - De aceea ei cu roada căii lor se vor căi
cu-a lor sfaturi blestemate vor umbla şi vor trăi.
32 - Căci pe cei proşti îi ucide neascultarea lor ce-o au
iar pe cei nebuni îi pierde liniştea în care stau...
33 - Dar acela ce m-ascultă locui-va fericit
neavând de ce se teme vieţui-va liniştit.