Cei neascultători
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
20 - Strigă-nțelepciunea-n toate ulițele ne-ncetat
în piețele cetății glasul ei s-a ridicat.
21 - Strigă orișiunde este zarvă mare de popor
și-n oraș, la porți își spune ea cuvântul tuturor:
22 - Cât veți mai iubi prostia, proștilor, și până când
iubesc hulitorii hula, calea Domnului urând?
23 - O, întoarceți, ascultați-mi înțeleptele mustrări
și turna-vă-voi din duhul sfintelor înștiințări.
24 - Pentru că eu chem întruna iară voi vă-mpotriviți
fiindcă eu îmi întind mâna iar voi nici nu mă priviți.
25 - Fiindcă toate-a mele sfaturi voi le lepădați mereu
fiindcă nu-mi iubiți mustrarea, nu primiți cuvântul meu.
26 - De-aceea și eu voi râde când veți fi nenorociți
îmi voi bate joc în ziua când vă voi vedea-ngroziți.
27 - Când o să v-apuce groaza ca vârtejul cel cumplit
și pierzarea ca furtuna și necazul mai grăbit.
28 - O, atunci amar chema-vor, însă n-o să le răspund
în zadar o să mă caute căci de ei o să m-ascund.
29 - Pentru c-au urât știința și cuvântul înțeles
iară temerea de Domnul n-au iubit și n-au ales.
30 - Pentru că-ale mele sfaturi n-au urmat și n-au iubit
iar mustrările întruna ei mi le-au nesocotit.
31 - De aceea ei cu roada căii lor se vor căi
cu-a lor sfaturi blestemate vor umbla și vor trăi.
32 - Căci pe cei proști îi ucide neascultarea lor ce-o au
iar pe cei nebuni îi pierde liniștea în care stau...
33 - Dar acela ce m-ascultă locui-va fericit
neavând de ce se teme viețui-va liniștit.