Cele trei mijloace ale creșterii
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
O ființă nou-născută are nevoie pentru creșterea și desăvârșirea ei de trei lucruri: de hrană, de curățenie și de căldură.
Fără hrană se usucă.
Fără curățenie putrezește.
Fără căldură îngheață.
Sufletește este tot așa.
Hrana ființei noastre celei noi este Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Pâinea Vieții. Cu hrana aceasta ne întreținem viața și creșterea.
Curățenia ființei noastre celei noi este Rugăciunea. Prin ea ne descărcăm sufletul. Prin ea ne limpezim privirile. Prin ea ne înlăturăm zgura.
Iar căldura ființei noastre celei duhovnicești este adunarea, dragostea și părtășia noastră cu frații. Umblarea și trăirea împreună cu cei care au primit același gând și același Duh cu noi.
Fără aceste trei binecuvântate mijloace duhovnicești pe care Dumnezeu, Părintele ființei noastre ni le-a dăruit ca să creștem și să rodim prin ele - creșterea și rodirea noastră nu este cu putință să se desfășoare normal și sănătos.
Fără aceste trei daruri cerești, sufletul născut din nou curând se va pierde iarăși, sau se va împili (pipernici), rămânând fără creștere și fără roadă, o stârpitură netrebnică, rămasă pe veci în starea pe care o avea în clipa nașterii sale. Fără să mai crească și fără să se mai împlinească niciodată la rostul lui de om, pentru care fusese rânduit.
Trupește, astfel de creaturi stârpite și împilite, de obicei, mor îndată. Duhovnicește însă, vai, trăiesc ani de zile atât de mulți prin Lucrarea lui Dumnezeu. Aceștia nici nu se hrănesc prin Cuvânt, nici nu se curăță prin Rugăciune, nici nu se încălzesc prin frați.
Nici nu se hrănesc zilnic cu citirea și meditarea Cuvântului Evangheliei. Nici nu se curăță de întinăciunile lor prin lacrimile rugăciunii fierbinți. Nici nu se îmbracă în dragostea frățească, dulce și caldă, care este legătura desăvârșirii (Colos. 3, 14; 1 Petru 4, 8).
Atunci cum să nu se usuce, cum să nu putrezească, cum să nu înghețe? După astfel de mortăciuni duhovnicești, Domnul, în loc de folos, are pagubă și Lucrarea Lui în loc de bucurie, are ocară.
Dar ce minunată este făptura cea nouă și sănătoasă, care dorește și flămânzește după hrana cea bună și dulce a Sfintelor Scripturi! Cu cât este mai sănătoasă și mai bună starea sa, cu atâta se hrănește și se adapă mai cu plăcere din hrana cea bună și din Apa cea vie a Sfintei Scripturi. Din laptele ei cel duhovnicesc și proaspăt. Din mierea ei cea dulce și hrănitoare.
Sufletul care se hrănește astfel, din zi în zi îl vezi crescând și întărindu-se. Este o bucurie și o laudă totdeauna frumoasă și fericită un astfel de suflet pentru toată familia care îl are.
Și pentru părinții care au născut un astfel de fiu duhovnicesc.
Curățenia rugăciunii, pe care o caută cu o dorință tot mai arzătoare, ca pe cea mai mare și mai scumpă bucurie a sa, o va folosi cât mai des și cât mai din plin.
Avem nevoie să chemăm neîncetat pe Domnul să ne curețe și să ne sfințească. Fiindcă mai ales la începutul vieții noastre duhovnicești suntem încă foarte slăbuți. Iar firea noastră cea veche ușor ne poate face să cădem și să ne întinăm din nou și din nou.
De aceea ni se face atât de stăruitor îndemnul: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 17). De rugăciune avem nevoie totdeauna. Dar cea mai mare nevoie o avem în primii ani după nașterea noastră din nou.
De aceea și Duhul Sfânt atunci ne îndeamnă mai puternic la rugăciune. Rugăciunea este baia cea deasă de care are nevoie orice nou născut până crește și se întărește în Domnul.
Căldura adunării, dragostea frățească, părtășia sfântă cu sufletele credincioase cu care Domnul ne-a făcut o familie și un trup, prin aceeași învățătură și prin aceeași credință, ține loc de îmbrăcăminte, de adăpost și de acoperământ cald pentru ființa noastră cea duhovnicească.
Căldura aceasta ne este încă de la început atât de necesară încât n-am putea trăi fără ea întocmai ca fără celelalte două.
Chiar dacă am trăi numai singuri undeva...
Chiar dacă am fi împiedicați să avem vreo legătură cu frații noștri...
Chiar dacă trupește noi n-am putea merge la biserică sau la adunare o vreme, sufletește avem totdeauna și oriunde o mare trebuință să ne simțim mereu înconjurați de dragostea frățească...
Să nu ne simțim niciodată singuri și izolați.
Să ne simțim cu frații la ceasul rugăciunii.
Să ne simțim între ei în zilele adunării.
Să ne simțim părtași cu ei la sarcinile Evangheliei lui Hristos.
Oricât de departe am fi noi trupește, duhovnicește să ne străduim să fim totdeauna împreună cu frații noștri. Un gând și un duh cu ei. O dragoste, o credință și o nădejde în aceeași luptă și muncă sfântă cu frații și surorile noastre. Căci împreună cu ei facem parte vie și sănătoasă din Trupul lui Hristos (Rom. 12, 5). Dar rupți de ei suntem sortiți la uscăciune și moarte.
Dragă suflete născut din nou, te rog caută neîncetat aceste trei mijloace de creștere și desăvârșire a vieții tale în Hristos. Nu te lipsi duhovnicește niciodată de aceste trei, cum nu te lipsești trupește de hrană, de curățenie și de căldură.
Rugăciune
Preabunule Dumnezeul meu, Te rog din toată inima să mă luminezi și să mă ajuți să doresc din tot sufletul Cuvântul Tău, rugăciunea mea și dragostea fraților.
Spre a putea astfel să cresc sănătos înăuntru și rodnic înafară.
Spre slava Marelui Tău Nume.
Spre cinstirea Sfintei Tale Lucrări.
Spre bucuria fraților mei.
Spre îndreptarea tuturor celorlalți.
Și spre mântuirea sufletului meu.
Amin.