Cercetarea de sine

1 - Totdeauna şi în orice loc, chiar dacă suntem singuri, noi trebuie să fim foarte atenţi la toată atitudinea noastră. Chiar dacă nimeni nu ne face nici o observaţie, noi înşine să avem asupra noastră cel mai sever control.

2 - Mai ales atunci când nu ne controlează nimeni şi nu îndrăzneşte nimeni să ne facă nici o observaţie, - mai ales atunci noi înşine trebuie să avem asupra tuturor actelor noastre cel mai necruţător control.

3 - Când o fată sau un băiat au părinţi, când un elev are un învăţător, când un ucenic are un maistru care îl vede, îl supraveghează, îl învaţă, atunci controlul asupra lor îl exercită alţii, cei care răspund de ei.

4 - Dar când o fată n-are mamă, când un băiat n-are părinţi, atunci fata însăşi, băiatul însuşi, - trebuie să-şi fie cel mai atent supraveghetor, cel mai treaz paznic, cel mai necruţător control.

5 - Dacă suntem credincioşi când suntem în biserică ori în adunare unde vrând-nevrând privirile fraţilor ne controlează, iar noi mai de milă mai de silă ne comportăm acceptabil, - ce se întâmplă când nu ne vede nimeni?

Abia atunci se dovedeşte adevărata noastră valoare, şi asta ne arată în faţa noastră înşine cu adevărat cine suntem. Atunci ne dăm adevăratul nostru certificat de credincioşie.

6 - Să ne simţim totdeauna sub supravegherea sfântă, şi sub controlul sever al privirilor Domnului nostru Isus, care este cu noi în fiecare zi.

Să nu ne permitem lucruri, cuvinte ori gesturi pe care El nu ni le-ar permite.

7 - Să ne disciplinăm gândirea şi simţirea în aşa fel ca nici una să nu depăşească limitele îngăduite de Cuvântul şi de Voia lui Dumnezeu. În felul acesta gura noastră nu va vorbi ce nu se cuvine, îmbrăcămintea nu ne va fi cum nu se cuvine, căile şi gesturile noastre nu vor fi niciodată cele ce nu se cuvin.

8 - Pentru că vom şti sigur că Dumnezeu ne vede şi ne controlează permanent, după cum este scris: Iată ochii Domnului privesc peste toţi cei ce se tem de El şi urechile Lui iau aminte la toate cuvintele lor (Psalm 33,18; 34,15).

Avem un Controlor mai sever de cum ne putem închipui.

9 - Îngerii pe care Domnul îi trimite să ne însoţească în toate căile noastre, să ne păzească, să ne verifice, să ne observe, - nu apar fizic în faţa noastră când spunem un cuvânt urât, ca să ne lovească peste gură, ori când facem o faptă urâtă să ne pună o piedică a ne rupe piciorul, ori o mână, - dar asta nu înseamnă că lui Dumnezeu, că îngerilor nu le pasă de ceea ce spunem ori facem noi.

Odată toate acestea vor fi aduse în faţa Judecăţii Veşnice.

10 - Mama nu poate fi totdeauna cu noi, nici soţul, ori soţia, nici fraţii ori surorile nu pot, - dar Domnul şi îngerii Săi sunt totdeauna şi ei înseamnă tot ce facem şi ce spunem fiecare.

Să fim foarte atenţi asupra tuturor lucrurilor noastre.

11 - Vrăjmaşii noştri care ne urmăresc şi ei cu sute de perechi de ochi, ne văd şi ei şi ne pândesc mereu tot ce facem. Câtă grija trebuie să avem oriunde, chiar dacă nu vedem pe nimeni, să nu facem şi să nu spunem nimic rău, - fiindcă orice gard poate vedea şi orice păsărică poate ciripi.

12 - Seriozitatea este dovada inteligenţei şi semnul unui caracter nobil. A fi serios, a fi respectuos, a fi evlavios şi înfrânat, este dovada unei adevărate superiorităţi, a unei minţi sănătoase, a unui cuget înţelept.

13 - Să căutăm să fim serioşi oriunde, mai ales în acest veac murdar şi uşuratic. Să nu ne permitem glume nepotrivite. Să nu ne permitem flecării şi stări de vorbă cu oamenii de nimic care vorbesc orice. Acest fel de oameni murdari şi uşuratici au ajuns să umple acum tot pământul... Ce prăbuşire îngrozitoare!

14 - Veacul acesta s-a prăbuşit în cel mai murdar păcat, în păcatul desfrânării trupului, a sufletului şi a duhului tuturora. Oamenii care te-ai aştepta să fie serioşi, oameni bătrâni, părinţi de copii, cu rol de educatori şi îndrumători în societate, îşi spun unii altora doar bancuri ruşinoase şi au în gesturi şi în priviri, ca în cuvinte, numai cele mai desfrânate şi urâte porniri şi intenţii...

Nici un cuvânt înţelept, echilibrat, cuviincios şi vrednic nu mai poţi auzi din gura lor.

Ce îngrozitoare pedeapsă de foc îi mai poate aştepta!

15 - Să nu ne coborâm niciodată spre acest nivel blestemat. Să ne fie groază de rău şi să ne lipim tare de bine. Nu permiteţi să vi se spună astfel de bancuri şi glume ruşinoase. Şi nu vă permiteţi să râdeţi cu cei ce le spun.

Ca să nu vă faceţi pleavă la focul lor şi gunoi la haznalele diavolului.

16 - Râsul de orice, este chiar prin sine dovada unei purtări uşuratice şi a unei minţi slabe. Pe Domnul nu ni-L putem închipui râzând niciodată. Plângând şi rugându-Se şi chiar cântând - da. Dar râzând nu.

Să-L urmăm şi noi în acest fel şi să ne depărtăm totdeauna de oricine prea flecăreşte şi de unde se prea râde.

Altfel vom aluneca şi noi pe neaşteptate în prăpastia gheenei lor.

17 - Înfrânarea de la toate acestea nu-i o lege grea de ţinut, ci este chiar norma echilibrată şi înţeleaptă de viaţă a oricărui suflet care Îl cunoaşte şi iubeşte pe Dumnezeu şi doreşte să se conducă în viaţă după dreptarul cuviincios al Sfântului Său Cuvânt.

18 - Controlul acesta de sine ne ajută nu numai a ne menţine pe noi înşine în limita curată a unei vieţi în părtăşia sfântă a lui Hristos - ci ne va face să-i putem ajuta şi pe alţii care ar avea înclinaţii spre uşurătate lumească, să se controleze şi să se îndrepte şi ei.

19 - Tendinţa şi lupta noastră trebuie să fie totdeauna spre a ne integra cât mai frumos şi mai deplin în felul de a fi, în specificul dat de Dumnezeu familiei noastre duhovniceşti. Să fim geloşi pentru acest specific. Să-l păstrăm curat şi să-l îmbogăţim nu numai cu creaţii frumoase, ci şi mai mult cu exemplul nostru de viaţă frumoasă în Hristos.

20 - Orice apropiere între sufletele noastre trebuie să ducă la înnobilarea şi la sfinţirea raporturilor dintre noi. Să ne apropiem pentru a ne face mai buni unii pe alţii şi unii prin alţii. Tot ce avem noi mai bun să împrumutăm altora cu singurul scop de a-i ajuta să se facă şi ei mai buni.

Şi tot ce împrumutăm şi noi de la ei, să ne ajute să devenim şi noi mai buni.

Acesta este rostul colaborării şi părtăşiei dintre noi. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Amin.