Cercetarea de sine
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Totdeauna și în orice loc, chiar dacă suntem singuri, noi trebuie să fim foarte atenți la toată atitudinea noastră. Chiar dacă nimeni nu ne face nici o observație, noi înșine să avem asupra noastră cel mai sever control.
2 - Mai ales atunci când nu ne controlează nimeni și nu îndrăznește nimeni să ne facă nici o observație, - mai ales atunci noi înșine trebuie să avem asupra tuturor actelor noastre cel mai necruțător control.
3 - Când o fată sau un băiat au părinți, când un elev are un învățător, când un ucenic are un maistru care îl vede, îl supraveghează, îl învață, atunci controlul asupra lor îl exercită alții, cei care răspund de ei.
4 - Dar când o fată n-are mamă, când un băiat n-are părinți, atunci fata însăși, băiatul însuși, - trebuie să-și fie cel mai atent supraveghetor, cel mai treaz paznic, cel mai necruțător control.
5 - Dacă suntem credincioși când suntem în biserică ori în adunare unde vrând-nevrând privirile fraților ne controlează, iar noi mai de milă mai de silă ne comportăm acceptabil, - ce se întâmplă când nu ne vede nimeni?
Abia atunci se dovedește adevărata noastră valoare, și asta ne arată în fața noastră înșine cu adevărat cine suntem. Atunci ne dăm adevăratul nostru certificat de credincioșie.
6 - Să ne simțim totdeauna sub supravegherea sfântă, și sub controlul sever al privirilor Domnului nostru Isus, care este cu noi în fiecare zi.
Să nu ne permitem lucruri, cuvinte ori gesturi pe care El nu ni le-ar permite.
7 - Să ne disciplinăm gândirea și simțirea în așa fel ca nici una să nu depășească limitele îngăduite de Cuvântul și de Voia lui Dumnezeu. În felul acesta gura noastră nu va vorbi ce nu se cuvine, îmbrăcămintea nu ne va fi cum nu se cuvine, căile și gesturile noastre nu vor fi niciodată cele ce nu se cuvin.
8 - Pentru că vom ști sigur că Dumnezeu ne vede și ne controlează permanent, după cum este scris: Iată ochii Domnului privesc peste toți cei ce se tem de El și urechile Lui iau aminte la toate cuvintele lor (Psalm 33,18; 34,15).
Avem un Controlor mai sever de cum ne putem închipui.
9 - Îngerii pe care Domnul îi trimite să ne însoțească în toate căile noastre, să ne păzească, să ne verifice, să ne observe, - nu apar fizic în fața noastră când spunem un cuvânt urât, ca să ne lovească peste gură, ori când facem o faptă urâtă să ne pună o piedică a ne rupe piciorul, ori o mână, - dar asta nu înseamnă că lui Dumnezeu, că îngerilor nu le pasă de ceea ce spunem ori facem noi.
Odată toate acestea vor fi aduse în fața Judecății Veșnice.
10 - Mama nu poate fi totdeauna cu noi, nici soțul, ori soția, nici frații ori surorile nu pot, - dar Domnul și îngerii Săi sunt totdeauna și ei înseamnă tot ce facem și ce spunem fiecare.
Să fim foarte atenți asupra tuturor lucrurilor noastre.
11 - Vrăjmașii noștri care ne urmăresc și ei cu sute de perechi de ochi, ne văd și ei și ne pândesc mereu tot ce facem. Câtă grija trebuie să avem oriunde, chiar dacă nu vedem pe nimeni, să nu facem și să nu spunem nimic rău, - fiindcă orice gard poate vedea și orice păsărică poate ciripi.
12 - Seriozitatea este dovada inteligenței și semnul unui caracter nobil. A fi serios, a fi respectuos, a fi evlavios și înfrânat, este dovada unei adevărate superiorități, a unei minți sănătoase, a unui cuget înțelept.
13 - Să căutăm să fim serioși oriunde, mai ales în acest veac murdar și ușuratic. Să nu ne permitem glume nepotrivite. Să nu ne permitem flecării și stări de vorbă cu oamenii de nimic care vorbesc orice. Acest fel de oameni murdari și ușuratici au ajuns să umple acum tot pământul... Ce prăbușire îngrozitoare!
14 - Veacul acesta s-a prăbușit în cel mai murdar păcat, în păcatul desfrânării trupului, a sufletului și a duhului tuturora. Oamenii care te-ai aștepta să fie serioși, oameni bătrâni, părinți de copii, cu rol de educatori și îndrumători în societate, își spun unii altora doar bancuri rușinoase și au în gesturi și în priviri, ca în cuvinte, numai cele mai desfrânate și urâte porniri și intenții...
Nici un cuvânt înțelept, echilibrat, cuviincios și vrednic nu mai poți auzi din gura lor.
Ce îngrozitoare pedeapsă de foc îi mai poate aștepta!
15 - Să nu ne coborâm niciodată spre acest nivel blestemat. Să ne fie groază de rău și să ne lipim tare de bine. Nu permiteți să vi se spună astfel de bancuri și glume rușinoase. Și nu vă permiteți să râdeți cu cei ce le spun.
Ca să nu vă faceți pleavă la focul lor și gunoi la haznalele diavolului.
16 - Râsul de orice, este chiar prin sine dovada unei purtări ușuratice și a unei minți slabe. Pe Domnul nu ni-L putem închipui râzând niciodată. Plângând și rugându-Se și chiar cântând - da. Dar râzând nu.
Să-L urmăm și noi în acest fel și să ne depărtăm totdeauna de oricine prea flecărește și de unde se prea râde.
Altfel vom aluneca și noi pe neașteptate în prăpastia gheenei lor.
17 - Înfrânarea de la toate acestea nu-i o lege grea de ținut, ci este chiar norma echilibrată și înțeleaptă de viață a oricărui suflet care Îl cunoaște și iubește pe Dumnezeu și dorește să se conducă în viață după dreptarul cuviincios al Sfântului Său Cuvânt.
18 - Controlul acesta de sine ne ajută nu numai a ne menține pe noi înșine în limita curată a unei vieți în părtășia sfântă a lui Hristos - ci ne va face să-i putem ajuta și pe alții care ar avea înclinații spre ușurătate lumească, să se controleze și să se îndrepte și ei.
19 - Tendința și lupta noastră trebuie să fie totdeauna spre a ne integra cât mai frumos și mai deplin în felul de a fi, în specificul dat de Dumnezeu familiei noastre duhovnicești. Să fim geloși pentru acest specific. Să-l păstrăm curat și să-l îmbogățim nu numai cu creații frumoase, ci și mai mult cu exemplul nostru de viață frumoasă în Hristos.
20 - Orice apropiere între sufletele noastre trebuie să ducă la înnobilarea și la sfințirea raporturilor dintre noi. Să ne apropiem pentru a ne face mai buni unii pe alții și unii prin alții. Tot ce avem noi mai bun să împrumutăm altora cu singurul scop de a-i ajuta să se facă și ei mai buni.
Și tot ce împrumutăm și noi de la ei, să ne ajute să devenim și noi mai buni.
Acesta este rostul colaborării și părtășiei dintre noi. Așa să ne ajute Dumnezeu.
Amin.