Chinurile şi moartea
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Chinurile omului bolnav, ori bătrân, ori închis - şi lipsurile din aceste condiţii, îi storc omului clipă de clipă toată puterea şi viaţa din fiecare celulă a fiinţei lui în aşa fel încât moartea îi vine atât de normal ca stingerea unui fitil când oleiul i s-a sfârşit.
2 - Ce uşoară este de cele mai multe ori moartea aceluia care a avut o viaţă grea.
3 - Dar şi ce grea trebuie să fie de cele mai multe ori moartea acelora care au avut o viaţă uşoară!
4 - Singurul mijloc prin care le poţi dovedi celor flămânzi credinţa ta, - este să-ţi împarţi pâinea ta cu ei - chiar să le dai lor partea cea mai mare.
5 - Singurul fel în care îţi poţi face drum la inima unui om este să-i dai inima ta, prin medicamentul tău deşi eşti tu chiar mai bolnav ca el. Prin cămaşa ta, deşi eşti tu chiar mai gol ca el. Prin pâinea ta, deşi eşti tu şi mai flămând.
6 - Jertfa este singurul mijloc de convingere despre credinţa cuiva. Atâta eşti credincios câtă jertfă poţi da.
Cine nu se poate jertfi pe sine, nu va convinge niciodată pe nimeni.
7 - La cel care se află în chinuri şi în boală să nu mergi niciodată cu mâna goală, să nu stai niciodată mult şi să nu vorbeşti niciodată tare.
8 - Oricât de mult te-ar costa jertfa ta pentru alţii, - tu rob al lui Hristos, să nu poţi să te opreşti din faptele ei!
9 - Oricât de nerecunoscători ţi-ar fi nenorociţii pe care îi ajuţi, continuă să fii mereu binevoitor faţă de ei - căci numai odată dacă nu-i ajuţi, poţi să pierzi totul.
10 - Firul bunătăţii chiar dacă este uneori foarte subţire, să nu ţi se rupă niciodată, căci atunci poţi pierde şi răsplata pentru trecut şi speranţa pentru viitor.
11 - Cel înţelept îşi dă sfaturile sale. Cel bun îşi dă pâinea sa. Cel darnic îşi dă banul său... Cel iubitor îşi dă jertfa sa. Aşa a făcut Hristos Domnul nostru.
12 - Când ai început o astfel de lucrare de jertfă - nu te opri şi nu mai da înapoi, fii aşa până la capăt. Căci tot nu mai poate fi mult până la capătul ori al lor ori al tău.
13 - Ce ai dat odată, nu mai lua înapoi de la nimeni. Nici să nu-ţi pară rău că ai dat. Ce nu-ţi plăteşte lumea, îţi va plăti Dumnezeu.
14 - În felul acesta poate vei putea ajuta pe cineva să se mântuiască, iar dacă nu vei putea mântui pe nimeni, - te vei mântui măcar pe tine.
15 - Chiar dacă nu vei putea în felul acesta trăi liniştit, vei putea muri în linişte, ştiind că ţi-ai făcut datoria de om pe care o aveai faţă de cel mai puţin om ca tine.
16 - Datoria faţă de Dumnezeul tău şi faţă de cugetul tău trebuie să-ţi fie mai mare decât oricare alte datorii numai ascultându-le pe aceste două, le poţi împlini bine şi pe celelalte.
17 - Caută să-ţi formezi sufletul mereu mai tare, chiar când trupul îţi va fi din ce în ce tot mai slab. Cu cât ţi se scurge orice putere din mădularele trupului ca apa dintr-un vas crăpat - caută să primeşti în suflet şuvoaiele harului ceresc ca undele apelor vii într-un izvor plin.
18 - Atunci vei putea să te laşi flămând pe tine ca să dai pâinişoara ta puţină altuia şi mai lipsit.
Atunci poţi să te laşi pe tine să tremuri de frig şi îţi vei da haina ta altuia şi mai gol.
Atunci poţi să suferi tu durerea ca să dai medicamentul tău altuia şi mai bolnav. Atunci da.
Altfel nu.
19 - Tu poţi să posteşti, tu poţi să tremuri, tu poţi să suferi - dar ei nu pot.
Tu ai pentru cine să suferi aceasta, pentru Dumnezeul tău - dar ei sărmanii nu-L au.
20 - Şi numai aşa vei putea privi liniştit astăzi în ochii lor, iar Mâine în Ochii Domnului tău. Să nu ai astăzi nici o dorinţă şi nici o mângâiere mai mare ca asta.
Doamne Isuse, ajută-mi mie şi tuturor aşa.
Amin.