Chinurile și moartea
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Chinurile omului bolnav, ori bătrân, ori închis - și lipsurile din aceste condiții, îi storc omului clipă de clipă toată puterea și viața din fiecare celulă a ființei lui în așa fel încât moartea îi vine atât de normal ca stingerea unui fitil când oleiul i s-a sfârșit.
2 - Ce ușoară este de cele mai multe ori moartea aceluia care a avut o viață grea.
3 - Dar și ce grea trebuie să fie de cele mai multe ori moartea acelora care au avut o viață ușoară!
4 - Singurul mijloc prin care le poți dovedi celor flămânzi credința ta, - este să-ți împarți pâinea ta cu ei - chiar să le dai lor partea cea mai mare.
5 - Singurul fel în care îți poți face drum la inima unui om este să-i dai inima ta, prin medicamentul tău deși ești tu chiar mai bolnav ca el. Prin cămașa ta, deși ești tu chiar mai gol ca el. Prin pâinea ta, deși ești tu și mai flămând.
6 - Jertfa este singurul mijloc de convingere despre credința cuiva. Atâta ești credincios câtă jertfă poți da.
Cine nu se poate jertfi pe sine, nu va convinge niciodată pe nimeni.
7 - La cel care se află în chinuri și în boală să nu mergi niciodată cu mâna goală, să nu stai niciodată mult și să nu vorbești niciodată tare.
8 - Oricât de mult te-ar costa jertfa ta pentru alții, - tu rob al lui Hristos, să nu poți să te oprești din faptele ei!
9 - Oricât de nerecunoscători ți-ar fi nenorociții pe care îi ajuți, continuă să fii mereu binevoitor față de ei - căci numai odată dacă nu-i ajuți, poți să pierzi totul.
10 - Firul bunătății chiar dacă este uneori foarte subțire, să nu ți se rupă niciodată, căci atunci poți pierde și răsplata pentru trecut și speranța pentru viitor.
11 - Cel înțelept își dă sfaturile sale. Cel bun își dă pâinea sa. Cel darnic își dă banul său... Cel iubitor își dă jertfa sa. Așa a făcut Hristos Domnul nostru.
12 - Când ai început o astfel de lucrare de jertfă - nu te opri și nu mai da înapoi, fii așa până la capăt. Căci tot nu mai poate fi mult până la capătul ori al lor ori al tău.
13 - Ce ai dat odată, nu mai lua înapoi de la nimeni. Nici să nu-ți pară rău că ai dat. Ce nu-ți plătește lumea, îți va plăti Dumnezeu.
14 - În felul acesta poate vei putea ajuta pe cineva să se mântuiască, iar dacă nu vei putea mântui pe nimeni, - te vei mântui măcar pe tine.
15 - Chiar dacă nu vei putea în felul acesta trăi liniștit, vei putea muri în liniște, știind că ți-ai făcut datoria de om pe care o aveai față de cel mai puțin om ca tine.
16 - Datoria față de Dumnezeul tău și față de cugetul tău trebuie să-ți fie mai mare decât oricare alte datorii numai ascultându-le pe aceste două, le poți împlini bine și pe celelalte.
17 - Caută să-ți formezi sufletul mereu mai tare, chiar când trupul îți va fi din ce în ce tot mai slab. Cu cât ți se scurge orice putere din mădularele trupului ca apa dintr-un vas crăpat - caută să primești în suflet șuvoaiele harului ceresc ca undele apelor vii într-un izvor plin.
18 - Atunci vei putea să te lași flămând pe tine ca să dai pâinișoara ta puțină altuia și mai lipsit.
Atunci poți să te lași pe tine să tremuri de frig și îți vei da haina ta altuia și mai gol.
Atunci poți să suferi tu durerea ca să dai medicamentul tău altuia și mai bolnav. Atunci da.
Altfel nu.
19 - Tu poți să postești, tu poți să tremuri, tu poți să suferi - dar ei nu pot.
Tu ai pentru cine să suferi aceasta, pentru Dumnezeul tău - dar ei sărmanii nu-L au.
20 - Și numai așa vei putea privi liniștit astăzi în ochii lor, iar Mâine în Ochii Domnului tău. Să nu ai astăzi nici o dorință și nici o mângâiere mai mare ca asta.
Doamne Isuse, ajută-mi mie și tuturor așa.
Amin.