Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.
Ascultarea este începutul binecuvântărilor, precum temerea de Domnul începutul înţelepciunii
şi după cum butucul unei roţi ţine toate spiţele, tot aşa ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul Său, de călăuzirea Duhului, de dragostea frăţească, le ţine pe toate celelalte virtuţi în viaţa unui credincios.
Întru-un butuc bun, chiar dacă sunt spiţele mai slabe, tot ţin.
Dar dacă butucul e slăbit, oricât de bune ar fi spiţele, toate se clatină, se slăbesc şi cad şi toată roata se nimiceşte.
Cine are o inimă ascultătoare şi un duh smerit, acela va ajunge din ce în ce mai bine pe calea credinţei, fiindcă virtuţile lui au o temelie bună. Spiţele lui au un butuc bun.
Dar credinciosul care nu are o râvnă şi o smerenie ascultătoare, o iubire, o credinţă şi o bunătate ascultătoare,
o întreagă viaţă ascultătoare de Dumnezeu, de Cuvântul şi de Duhul Său,
- acela în curând se va nimici, oricâte daruri bune şi virtuţi frumoase ar avea.
Cine este din Dumnezeu, ascultă şi se supune, la tot ceea ce este voia lui Dumnezeu şi porunca lui Dumnezeu ca să se supună şi ca să asculte.
Ascultarea aceasta este totdeauna spre bine, căci orice rod bun şi orice dar plăcut se poate primi şi se poate păstra numai prin ascultare.
Cine nu se supune şi nu ascultă, nu este din Dumnezeu,
pentru că tot ce a rămas în Dumnezeu, a rămas numai prin ascultarea de El.
Cel care ascultă de Dumnezeu trebuie să fie şi el ascultat, de toţi cei care doresc să afle şi să cunoască voia Lui mântuitoare, fiindcă nimeni nu o cunoaşte şi nu o ştie atât de bine ca şi sufletul ascultător.
Cel care se străduieşte ca să ducă el însuşi o viaţă de înfrânare, acela trebuie să fie preţuit mult.
Cel ce duce o viaţă de curăţie şi de iubire, de dărnicie şi de jertfă, - trebuie să fie preţuit mult în Domnul.
Cel ce duce o viaţă de mărturisire luminoasă, statornică şi caldă în Lucrarea lui Hristos, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, este un om de mare preţ.
Acela pe care Dumnezeu l-a ales, Hristos l-a trimis şi Duhul îl însoţeşte cu putere şi roade, prin acela vorbeşte Hristos şi trebuie să fie şi el ascultat totdeauna cu respect şi cu dragoste.
Cine ascultă de fraţi trebuie şi el să fie ascultat de fraţi.
Cine umblă călăuzit de Duhul, trebuie să fie privit ca o călăuză şi urmat ca o călăuză prin Duhul Sfânt.
Întrucât calcă pe urmele lui Hristos, fiecare credincios ucenic al Lui, trebuie să fie urmat şi el totdeauna de urmaşi credincioşi.
O Credinciosul nostru Mântuitor Isus Hristos,
slavă Ţie pentru toţi slujitorii Tăi care prin ascultarea de Tine s-au făcut vrednici de ascultarea noastră.
Îţi mulţumim pentru ei şi Te rugăm să înmulţeşti tot mai mult numărul lor şi strălucirea vieţii şi pildei lor printre noi.
Ajută-ne să-i urmăm cu ascultare ca să ne dovedim şi noi vrednici de ceata şi de credinţa lor.
Dar Te rugăm să ne fereşti de cei care vorbesc de ascultarea Ta, dar sunt nişte nerecunoscători cu fapta
şi nişte nesupuşi faţă de Tine şi faţă de fraţi.
Fă ca astfel de suflete să nu fie niciodată printre noi.
Amin.