Cine ești Tu? I-au zis ei. Isus le-a răspuns: Ceea ce de la început vă spun că sunt.
În vechile scrieri evreiești ale Bibliei, în toate locurile unde se găsește spus: Eu sunt Domnul, este zis: Eu sunt El.
Tatăl, Cel Binecuvântat în veci, lăsase ca în Cuvântul Său să se spună așa, pentru că aceasta prorocea în chip tainic despre venirea Mântuitorului, Fiul Său Preaiubit, care fiind în Sânul Tatălui și fiind nu numai Una cu El, ci și Unul cu El, - venea nu numai în Numele Lui, ci venea în El.
Lăsase să se apună așa, pentru ca atunci când va veni vremea ca Fiul Său să Se arate pentru mântuirea lumii,
și când va fi văzut de către oameni făcând lucrările Tatălui, și spunând Cuvintele Lui,
- toți să-și aducă aminte că Tatăl a spus: Eu sunt El. Eu sunt Domnul.
Lăsase să se spună așa, pentru ca oamenii să-L primească pe Fiul, cum L-ar primi pe Tatăl Însuși.
Să-L cinstească pe Domnul la fel cum L-ar cinsti pe El,
și să-L asculte întru totul asemenea.
De nenumărate ori Domnul Isus Hristos, a arătat apoi El Însuși acest mare adevăr,
când a vorbit deslușit despre unitatea Lui desăvârșită cu Tatăl
și despre trimiterea Sa de către El.
Auzindu-L vorbind pe Domnul Isus în felul acesta, oamenii trebuiau să-și aducă aminte că a fost scris cu mult înainte: Eu sunt El, Domnul care a venit și este printre noi.
Tatăl Însuși spusese prin aceasta: Băgați de seamă, când va veni Fiul Meu, Eu sunt El.
Când va veni Domnul să știți că Eu sunt Domnul, eu sunt El.
Oamenii însă uitaseră acest lucru, sau nu-l putuseră înțelege.
De aceea când Isus Mântuitorul le-a adus aminte că în Sulul Cărții, despre El este scris, nu numai că nu L-au cunoscut, dar nici nu au vrut să-L asculte.
De aceea I-au și cerut, și Lui, să Se legitimeze, cum îi ceruse cu puțin înainte și lui Ioan, trimesul Lui:
- Tu cine ești?
Căci deși strălucea atât de puternic lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe Fața Domnului Isus Hristos,
dovedită în chip atât de limpede că El este El,
- totuși oamenii nu L-au recunoscut.
Când ești foarte aproape, muntele nu-l poți vedea din cauza lui însuși, dacă nu-ți ridici privirea în sus, în foarte sus.
Nici mărimea slavei lui Hristos nu o poți vedea, decât când stai în smerenie, foarte jos
și te ridici doar prin rugăciune. Printr-o foarte mare rugăciune. Abia atunci poți să-L vezi.
Există într-o biserică din Danemarca, o statuie a lui Isus Cel Răstignit care este vestită în toată lumea pentru frumusețea ei unică.
Din toate părțile lumii merg acolo pelerini ca s-o vadă și s-o admire.
Ceea ce are statuia aceasta, deosebit de toate celelalte din lume, este că toată frumusețea ei impresionantă nu se poate vedea bine, decât dacă o privești stând în genunchi.
Ea însăși a fost lucrată de un meșter credincios care tot timpul cât a lucrat-o, a stat mai mult în genunchi.
Iată felul potrivit în care noi trebuie să stăm când privim la Hristos,
sau când vorbim cu El.
Unor astfel de suflete nimic nu le rămâne nici nedescoperit, nici neînțeles.
Numai astfel de suflete atât de adânc smerite pot cunoaște cu adevărat cine este Hristos.
Îl cunosc nu în felul înșelător al lumii, ci în felul adevărat al Duhului,
și nu în felul ereziilor sau necredinței, ci în felul credinței adevărate,
și nu în felul întunecat al superstiției și al bigotismului, ci în felul luminos și curat al Evangheliei Sale (2 Cor. 5, 16).
O Marele nostru Dumnezeu Isus Hristos,
ce minunat ești Tu pentru ochii și pentru inima închinătorului smerit
care stă în ascultare și umblă în umilință totdeauna înaintea Ta.
Te rugăm fă-i mereu pe toți ai Tăi să nu uite locul și starea din care Te vor vedea pe Tine cel mai bine,
ci să dorească mereu a rămâne în acel loc
și în acea stare.
Amin.