Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?
În adâncul inimii noastre, fiecare putem avea, și chiar avem, măsura cunoașterii și încredințarea valorii noastre adevărate.
Oamenii pot să spună despre noi ce cred, sau ce li se pare, bine sau rău...
dar noi înșine cunoaștem clar adevărul despre noi
și știm dacă au dreptate. Sau în ce măsură nu au.
Când cineva dorește să fie sincer înaintea lui Dumnezeu
și chiar înaintea conștiinței sale,
nu va umbla să pară ceea ce nu este
și nu va primi să pară mai mult decât știe el că valorează cu adevărat.
Căci fiecare din noi nu este nici atât de bun, nici atât de rău cât îl cred alții.
Ci atât cât se știe singur, după ce s-a cercetat pe sine însuși înaintea conștiinței sale și înaintea lui Dumnezeu, prin Cuvântul și prin Duhul Sfânt.
Numai cei pe care i-a depășit importanța ce li s-a dat de către alții, și-au pierdut controlul sănătos - și își fac despre ei înșiși o părere mult mai înaltă decât se cuvine. Astfel de oameni sunt pierduți.
O suflete fățarnic, nu te înșela singur și nu înșela pe alții înfățișându-te cum nu ești, închipuindu-te păun când nu ești decât o biată cioară
și arătându-te pe dinafară altfel de cum ești pe dinăuntru.
Teme-te de Dumnezeu ai cărui Ochi înflăcărați, văd intenția ta și ți-o va da pe față mai curând sau mai târziu, tu vei avea soarta mincinoșilor, înșelători de suflete și stricători de învățătură și de adevăr.
Ferice de voi suflete smerite, care vă credeți, și vreți să vă arătați altora, și mai puțin decât sunteți în adevăr anume pentru a nu fi lăudați și înălțați de oameni, în lumea aceasta.
Hristos Domnul, la vremea Lui, vă va înălța, arătând marea valoare a mărgăritarului vostru necunoscut și ascuns.
Bunule Doamne, Cunoscătorul inimilor noastre,
fă să avem mereu grija și dorința cercetării noastre pentru ca să nu cădem în ispitele vrăjmașului îngâmfat și lăudăros,
care umblă după laude și după foloase pământești. Izbăvește-ne Doamne de ispita prefăcătoriei celui care folosește evlavia numai pentru dobândirea foloaselor și laudei lumești.
Ci cu un cuget curat și smerit, măsurându-ne prețul, să vedem totdeauna că suntem slabi
și mici și să căutăm bogăția faptelor smerite și necunoscute laudelor lumești,
ca să fim plăcuți Ție.
Amin.