Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?
În adâncul inimii noastre, fiecare putem avea, şi chiar avem, măsura cunoaşterii şi încredinţarea valorii noastre adevărate.
Oamenii pot să spună despre noi ce cred, sau ce li se pare, bine sau rău...
dar noi înşine cunoaştem clar adevărul despre noi
şi ştim dacă au dreptate. Sau în ce măsură nu au.
Când cineva doreşte să fie sincer înaintea lui Dumnezeu
şi chiar înaintea conştiinţei sale,
nu va umbla să pară ceea ce nu este
şi nu va primi să pară mai mult decât ştie el că valorează cu adevărat.
Căci fiecare din noi nu este nici atât de bun, nici atât de rău cât îl cred alţii.
Ci atât cât se ştie singur, după ce s-a cercetat pe sine însuşi înaintea conştiinţei sale şi înaintea lui Dumnezeu, prin Cuvântul şi prin Duhul Sfânt.
Numai cei pe care i-a depăşit importanţa ce li s-a dat de către alţii, şi-au pierdut controlul sănătos - şi îşi fac despre ei înşişi o părere mult mai înaltă decât se cuvine. Astfel de oameni sunt pierduţi.
O suflete făţarnic, nu te înşela singur şi nu înşela pe alţii înfăţişându-te cum nu eşti, închipuindu-te păun când nu eşti decât o biată cioară
şi arătându-te pe dinafară altfel de cum eşti pe dinăuntru.
Teme-te de Dumnezeu ai cărui Ochi înflăcăraţi, văd intenţia ta şi ţi-o va da pe faţă mai curând sau mai târziu, tu vei avea soarta mincinoşilor, înşelători de suflete şi stricători de învăţătură şi de adevăr.
Ferice de voi suflete smerite, care vă credeţi, şi vreţi să vă arătaţi altora, şi mai puţin decât sunteţi în adevăr anume pentru a nu fi lăudaţi şi înălţaţi de oameni, în lumea aceasta.
Hristos Domnul, la vremea Lui, vă va înălţa, arătând marea valoare a mărgăritarului vostru necunoscut şi ascuns.
Bunule Doamne, Cunoscătorul inimilor noastre,
fă să avem mereu grija şi dorinţa cercetării noastre pentru ca să nu cădem în ispitele vrăjmaşului îngâmfat şi lăudăros,
care umblă după laude şi după foloase pământeşti. Izbăveşte-ne Doamne de ispita prefăcătoriei celui care foloseşte evlavia numai pentru dobândirea foloaselor şi laudei lumeşti.
Ci cu un cuget curat şi smerit, măsurându-ne preţul, să vedem totdeauna că suntem slabi
şi mici şi să căutăm bogăţia faptelor smerite şi necunoscute laudelor lumeşti,
ca să fim plăcuţi Ţie.
Amin.