Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi tu lucrul acesta?
De atâtea ori este repetat în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, adevărul că cine trăieşte după voia lui Dumnezeu, şi crede în Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, acela are viaţa veşnică,
şi nu va vedea niciodată moartea,
nici nu va mai merge la Judecată,
- ci va trece din viaţa aceasta, la viaţa veşnică numai prin lumină, fără întuneric (Ioan 8, 12 şi 12, 46), cum treci ziua dintr-o cameră în cealaltă.
Acesta este un adevăr aşa de puternic şi o făgăduinţă aşa de scumpă şi de fericită, încât nu numai că nimeni n-ar trebui să se mai poată întru nimic îndoi de ea,
ci toţi cei care citesc Cuvântul Evangheliei, ar trebui să n-aibă niciodată alt gând mai aprins
şi nici o altă grijă mai mare,
- decât să trăiască în orice stare ar fi toată voia lui Dumnezeu,
să creadă puternic, în orice clipă, tot Cuvântul lui Hristos
şi să aibă toate roadele Duhului Sfânt,
pentru că adevărat şi cu totul vrednic de crezare, este Cuvântul care promite nemurirea, tuturor celor ce trăiesc crezând puternic acest strălucit adevăr!
Cine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată! a spus Dumnezeu-Hristos.
Ştii frate cât de adevărat este lucrul acesta? Ştim noi oare ce înseamnă el?
Înseamnă că cel mai mare vrăjmaş de care firea noastră pământească se cutremură mai cu spaimă, adică Moartea, pentru cel credincios este ca şi cum n-ar mai fi,
fiindcă ea nu i se va arăta lui niciodată, sub forma şi chipul cum se arată celor ce nu cred cu adevărat în Hristos, la capătul zilelor şi la sfârşitul vieţii acelora,
pe cel ce crede puternic şi viu în Hristos,
nu moartea va veni să-l ia în clipa când îşi va fi sfârşit călătoria vieţii şi lucrarea credinţei (2 Tim. 4, 7-8),
sufletul bunului credincios va trece în chip aşa de obişnuit spre veşnicie, cum a trecut adeseori trupul său din odaia de lucru a casei sale, în cea de sărbătoare,
sau de la prietenii de muncă, la familia şi preaiubiţii lui, care îl aşteptau dincolo.
Dar întrebarea cea mai însemnată pentru tine suflet scump este aceasta: crezi tu lucrul acesta, sau nu?
Şi dacă spui că-l crezi, îl şi crezi oare într-adevăr, cu o credinţă vie, puternică, tare şi neclintită?
Te gândeşti tu la el cu evlavie, cu teamă, cu dragoste, cu bucurie, cu tot sufletul tău?
Sau credinţa ta este doar o vorbă fără acoperire, fără viaţă, fără dovada trăirii.
Crezi tu frate într-adevăr că acest lucru este chiar aşa şi că nu altfel ci aşa se va întâmpla, cu cine crede şi trăieşte cum a spus Mântuitorul nostru Dumnezeu?
Iar dacă eşti convins că aceasta va fi chiar aşa, atunci cum trăieşti tu, în toate părticelele vieţii tale?
Cum faci voia lui Dumnezeu, arătată pentru noi în Cuvântul Lui din Sfânta Evanghelie?
Cum asculţi îndemnurile din conştiinţa ta către El?
Cum trăieşti faţă de porunca faptei, a conştiinţei şi a înfrânării?
Dar a evlaviei, a iertării şi a dărniciei?
Dar a postului, a rugăciunii, a dragostei faţă de fraţi şi a iubirii de toţi oamenii?
Cât te străduieşti tu să înveţi aceste virtuţi Dumnezeieşti în fiecare clipă din viaţă, pentru a-ţi face din ele modul obişnuit de a trăi?
Cât urăşti şi te fereşti de ceea ce este contrariul acestora, adică prefăcătorie, de lenevie, de desfrânare,
de nesimţire, de răzbunare, de zgârcenie,
de îmbuibare, de nepăsare, de necredinţă şi neiubire?
Căci dacă trăirea şi credinţa ta sunt adevărate ele numai aşa se dovedesc cu adevărat, când cele bune sunt prezente luminos şi viu în fiecare zi în tine, iar cele rele înlăturate.
Altfel, ia seama bine să nu te înşeli, căci Ziua Alegerii este aproape.
Slavă veşnică Ţie Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos,
Ţie, care ai venit în lume să aduci înviere şi viaţă veşnică, tuturor fiinţelor ascultătoare de voia lui Dumnezeu Tatăl şi care i-ar fi credincios în Cuvântul Tău Cel Sfânt care Tu eşti.
Din tot sufletul nostru Te binecuvântăm şi ne închinăm Ţie mulţumindu-Ţi pentru această strălucită bucurie, pe care o aduci pentru veşnicie, celor ce în timpul scurt al acestei vieţi trăiesc şi cred în Tine.
Te rugăm Doamne Isuse să ne dăruieşti fiecăruia din noi personal o aşa trăire şi credinţă, încât să ne învrednicim cu adevărat de aceste adevărate făgăduinţe în clipa trecerii noastre în veşnicie.
Şi Te rugăm Doamne Isuse, trimite de la Tatăl pe Duhul Sfânt peste toţi cei care încă n-au ajuns să cunoască acest fericit har şi această strălucită cale de biruinţă a fricii şi a morţii,
pentru ca nimeni să nu mai vadă moartea, ci toţi numai lumina fericită a Feţei Tale.
Amin.
+
De poţi crede, ai din toate un mântuitor folos
totul este cu putinţă celui drept şi credincios.