Comorile care rămân veșnic
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - La capătul timpului nu ne mai rămân decât amintirile scumpe, jertfele iubirii și mulțumirea binefacerilor,
pe toate celelalte le pierdem
sau le uităm, pe totdeauna.
2 - Iubire, - numai tu afli totdeauna ceva să lauzi, ceva să dai, ceva să mângâi, ceva să înfrumusețezi, ceva să dezvinovățești, ceva să înalți.
Iubire - numai tu poți ceea ce nimeni altcineva nu poate,
știi, ceea ce nimeni altcineva nu știe
ierți, ceea ce nimeni altcineva nu poate ierta
și birui ceea ce nici o altă putere nu poate birui.
3 - Nu te uita niciodată înapoi decât pentru a ști să vezi mai bine înaintea ta,
nu te odihni niciodată, decât pentru a-ți relua și mai harnic munca ta
și nu te opri decât pentru a te arunca și mai cu avânt înainte.
Până ce vei ajunge la Ținta fericită a mântuirii tale.
4 - Doamne Isuse, Soțul și Mântuitorul Scump al sufletului meu, binecuvântată este Taina cerească ce ne-a unit, făcându-ne pentru totdeauna unul: Butuc și mlădiță, Trunchi și ram, - astfel că rădăcinile noastre se împletesc sub pământ, iar mugurii noștri sub cer.
Seva Ta se ridică în roadele mele, iar respirația rugăciunii mele se coboară în Inima Ta.
Binecuvântare veșnică Tainei care a făcut această desăvârșită părtășie.
5 - Să nu regreți niciodată bunele hotărâri, oricât de repede le-ai luat aici, chiar când ele cer un preț prea greu.
Greul lor trece, dar bunele hotărâri care te-au dus la făptuirea binelui, rămân asigurări spre o răsplată netrecătoare.
6 - Regăsește mereu puterea de a duce la îndeplinire orice hotărâre bună pe care ai luat-o, fără să te lași niciodată oprit de piedici, descurajat de potrivnici, ori doborât de nereușită.
Nu te opri decât atunci când ai reușit să închei bine un lucru pe care l-ai început
și bucură-te totdeauna în fața lui Dumnezeu spre a-I face și Lui bucurie... fii fericit cu Domnul numai atunci când El este fericit cu tine.
7 - Noi cei care ne-am predat în Mâna Domnului viața, nu mai suntem nici în mâinile morții, nici în ale oamenilor, nici în ale vrăjmașilor noștri - ci suntem pentru totdeauna în Mâinile bune și puternice ale Iubirii lui Dumnezeu.
Și soarta și oamenii și vrăjmașii noștri - sunt în Mâinile Lui. Nimeni și nimic nu ne poate face nici un rău cât rămânem în aceste Mâini Dumnezeiești.
8 - Conștiința este în noi ca Sfânta Sfintelor din templul nostru duhovnicesc, sanctuarul nostru cel tainic, locul nostru sfânt în care nu trebuie să lăsăm să pătrundă nimic necurat niciodată.
Conștiința noastră trebuie să fie altarul pe care să nu-l spurce nimic, respirația care să nu fie sugrumată niciodată, clopotul care să nu-l poată da nimeni jos din turnul cel înalt al personalității noastre.
De înștiințările ei totdeauna să ascultăm!
9 - Biserica este Mireasa cea curată a lui Hristos.
Nimeni nu trebuie s-o logodească cu alt soț. Nici să o robească altui stăpân, nici să o supună altui împărat. El trebuie să fie Soțul ei, Stăpânul ei, Împăratul ei.
Nimeni nu trebuie să uite că ea a promis:
Cine strică dragostea asta, va fi blestemat pe veci.
10 - Pentru un credincios adevărat, fiul cerului, moartea îi este ceea ce era pentru el în copilărie poarta casei părintești. Pe uliță mergând spre casă erau primejdii, erau câini, erau țigani, erau primejdii care îl puteau ajunge până la poartă.
Dar odată ajuns, ce fericită era pentru el poarta casei. Intrat pe ea, el era scăpat de orice primejdie.
Tot așa vom fi după ce vom trece de poarta morții, în Casa noastră fericită și ocrotitoare.
11 - Spre Cetatea Poeziei nu poți merge pe urmele altora decât foarte puțin. Îndată trebuie să-ți afli drumul tău propriu, cu încălțăminte de aur și cu urme de rouă.
Lumina urmelor tale s-o lași numai un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată.
Numai urmele lui Isus să le cauți.
A nimănui altcineva.
12 - Hristos are numai copii unici. Nu are nici măcar doi la fel.
Fiecare e frumos, dar fiecare este altfel decât ceilalți.
Toate operele lui Dumnezeu sunt numai exemplare originale, fără copii, nici una nu este o copie a alteia. Într-un codru întreg nu sunt două frunze absolut la fel. Într-un câmp de iarbă sau de flori, nu sunt două fire absolut la fel.
Așa sunt copiii lui Dumnezeu, așa sunt operele Celui Desăvârșit și Unic.
13 - O, Mama dulce și sfântă a Domnului Isus!
Cum Îi va fi legat ea degetul sau piciorușul împuns sau rănit, lucrând sau jucându-Se.
Cum Îl va fi sărutat să-I treacă durerea - și cum Îi va fi șters ea cu dragoste lacrimile plângând.
Când va fi căzut alergând, cum Îl va fi ridicat de cu drag, spălându-I cămășuța și mângâindu-I locul lovit.
Cum va fi vegheat nopțile la căpătâiul Lui bolnav - și cum va fi tremurat de teamă pentru El, - ca mama cu un Singur Copil!
Ca mama căreia îi era încredințat să crească pe Fiul lui Dumnezeu. Și căreia, pentru a avea de El atâta grijă câtă trebuia, i-a fost dat ca și cum ar fi Fiul ei.
O, Dumnezeule Slăvit, cum ai binecuvântat-o Tu,
o, arhanghel sfânt, cum te-ai închinat tu înaintea ei.
O om nesocotit care nu vorbești cu un respect sfânt despre ea, - ce osândit vei fi!
14 - Binecuvântate să fiți voi bucurii ale noastre cu Isus Domnul nostru - și voi suferințe ale noastre cu El.
Acum mi se pare că n-a fost nimic pământesc în voi în toate ci numai un vis fericit, numai o sărbătoare de primăvară, numai o cunună cerească.
O Dulce Isuse Scump, ce fericire că Te-am cunoscut!
15 - De 318 ori se vorbește în Noul Testament despre Venirea Domnului nostru Isus Hristos. Aproape pe fiecare pagină a lui.
Noi de câte ori vorbim despre Venirea Sa, în zilele noastre, în aceste pagini ale cărții vieții noastre?
O, dacă în fiecare seară când întoarcem pagina zilei, am spune și noi cu lacrimi „Vino Doamne Isuse!”... Ca pe ultima pagină a Bibliei.
Pentru că și a noastră poate fi ultima.
16 - Niciodată să nu dorești lauda. Să nu lucrezi și să nu lupți pentru ea. Să nu suferi și să nu cânți pentru ea.
Să n-o asculți și să n-o spui decât pentru Domnul și Mântuitorul tău și Lucrarea Lui.
Totdeauna să te jenezi de laudă - și numai atunci să te bucuri de ea când se va răsfrânge toată asupra Domnului tău, Singurul care are tot meritul, că ești ceva și ai făcut ceva.
17 - La lumina stelelor noi nu ne vedem umbrele; - n-avem umbre. Numai la lumina soarelui ni le vedem, le avem.
Nici o înțelepciune omenească nu te poate face să-ți recunoști păcatele și umbra.
Numai înțelepciunea și puterea lui Hristos te convinge de păcat.
18 - Un credincios al lui Hristos nu trece în lumea aceasta printre trupuri ci printre suflete.
Nu se uită la fețe, ci la conștiințe.
Nu vede râsul oamenilor, ci tragediile lor.
Și n-ar trebui să caute altceva decât mântuirea lor.
Cât încă se mai poate afla.
19 - Răzbunarea este cumplită - și n-ar trebui să vină niciodată. Nici n-ar veni, dacă faptele crude și nedrepte n-ar cere-o.
O, dacă ar gândi bine orice om la tot ce face,
mai înainte de a veni răzbunarea, - nu după ce a venit!
20 - Oamenii vorbesc despre moarte ca despre un sfârșit.
Dumnezeu vorbește despre ea ca despre un început.
Pentru că ea este numai trecerea în adevărata existență a noastră, a adevărului și a dragostei.
Ferice de acela care se pregătește frumos și vrednic pentru ea.