Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Cât de greu trece timpul totdeauna când te găseşti în încercări deosebite şi în ceasuri grele.
Ce trudă grea depui şi ce puţin înaintezi. Ţi se pare că eşti acolo de cine ştie când... şi abia doar de-a trecut puţin timp.
Ţi se pare că trebuia să fi mers cine ştie cât... şi abia doar dacă ai făcut câteva stadii.
Fără Hristos lucrul merge foarte greu şi vremea trece neînchipuit de încet.
Fără Hristos mergi şi încet şi chinuit.
Aşa este cu orice lucru fără El. Cu orice stare fără El, cu orice drum fără El.
Când Hristos nu este în casă, când El nu este în adunare, când nu-I în vorbire, când nu-I în lucrare şi-n inimă, - ce triste sunt toate! Ce grele şi apăsătoare sunt!
Vai, lipsa Lui va face starea celor osândiţi la iad, cu neputinţă de închipuit de grea.
Dar când Hristos vine în corabie, ce lumină, ce binecuvântare, ce uşurare şi putere vine în inimile ucenicilor!
Cu ce bucurie şi uşurinţă se fac toate atunci!
Cât de plăcut şi de repede se face munca cea mai grea,
drumul cel mai lung
şi jertfa cea mai mare, cu Hristos.
Fără Isus, corabia de atâta vreme şi cu atâtea eforturi, abia înaintase puţin. Când a venit El însă, îndată a ajuns la locul spre care mergeau...
Când Hristos nu este puterea şi bucuria unei adunări, creşterea ei şi roadele ei nu numai că merg foarte greu şi foarte încet, dar nici n-au gust, nici frăgezime, nici dulceaţă şi bunătate.
Însă când vine Hristos, ce luminos, ce adânc, ce cald şi frumos cresc sufletele toate!
Când Hristos nu-I miezul luptei şi propovăduirii noastre, ce greu de primit şi de urmat sunt toate sfaturile şi învăţăturile pe care le dăm sufletelor.
Nici tinerii, nici bătrânii, nu le pot primi şi urma.
Nici ai noştri, nici alţii, nu le pot trăi şi primi.
- Dar când cuvântul nostru este însufleţit de harul lui Hristos, ce convingător şi ce rodnic este!
Când Hristos lucrează cu noi, dintr-o insulă ajungem un imperiu.
Când nu e El, dintr-un imperiu uriaş, ajungem o insulă nenorocită.
Fraţii mei iubiţi... ca şi ucenicii Domnului atunci, suntem şi noi încă acum pe mare, încă pe drum, spre Ţărmul cel sfânt al Patriei noastre Cereşti!
Fără Hristos nu se poate nici merge şi nici ajunge Acolo.
Aveţi de grijă şi chemaţi-L mereu cu voi.
Controlaţi-vă mereu pe drum dacă El este cu voi şi dacă poate călători cu voi în felul în care umblaţi.
Când băgaţi de seamă că Hristos lipseşte dintre voi, chemaţi-L din nou cu lacrimi stăruitoare. Ca să nu mergeţi şi să nu rămâneţi nici un ceas fără El.
Căci cine merge fără Hristos, se va îneca sigur.
O Doamne Isuse,
Te rog vino în corabia vieţii mele cu bunătate şi răbdare
şi fă să ajungă şi repede şi sigur la Ţărmul Mântuirii
şi la cununa biruinţei către care am pornit şi către care alerg.
Înlătură Tu din calea vieţii mele orice piedică şi păcatul care mă înfăşoară aşa de lesne
şi ajută-mi să ajung cu bine la pacea care întrece orice pricepere
şi la limanul neveştejit.
Amin.
+
Fiul meu, când tu la Domnul prin credinţă ai venit,
când iubirea Lui cu toate darurile-I te-a sfinţit
ai numai nădejde tare în puterea lui Isus
care va-mplini la vreme tot ce-a scris şi tot ce-a spus.
În nădejdea-n Domnul sprijin şi putere vei primi
până când pe pragul Slavei fericit tu vei păşi.