Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Cât de greu trece timpul totdeauna când te găsești în încercări deosebite și în ceasuri grele.
Ce trudă grea depui și ce puțin înaintezi. Ți se pare că ești acolo de cine știe când... și abia doar de-a trecut puțin timp.
Ți se pare că trebuia să fi mers cine știe cât... și abia doar dacă ai făcut câteva stadii.
Fără Hristos lucrul merge foarte greu și vremea trece neînchipuit de încet.
Fără Hristos mergi și încet și chinuit.
Așa este cu orice lucru fără El. Cu orice stare fără El, cu orice drum fără El.
Când Hristos nu este în casă, când El nu este în adunare, când nu-I în vorbire, când nu-I în lucrare și-n inimă, - ce triste sunt toate! Ce grele și apăsătoare sunt!
Vai, lipsa Lui va face starea celor osândiți la iad, cu neputință de închipuit de grea.
Dar când Hristos vine în corabie, ce lumină, ce binecuvântare, ce ușurare și putere vine în inimile ucenicilor!
Cu ce bucurie și ușurință se fac toate atunci!
Cât de plăcut și de repede se face munca cea mai grea,
drumul cel mai lung
și jertfa cea mai mare, cu Hristos.
Fără Isus, corabia de atâta vreme și cu atâtea eforturi, abia înaintase puțin. Când a venit El însă, îndată a ajuns la locul spre care mergeau...
Când Hristos nu este puterea și bucuria unei adunări, creșterea ei și roadele ei nu numai că merg foarte greu și foarte încet, dar nici n-au gust, nici frăgezime, nici dulceață și bunătate.
Însă când vine Hristos, ce luminos, ce adânc, ce cald și frumos cresc sufletele toate!
Când Hristos nu-I miezul luptei și propovăduirii noastre, ce greu de primit și de urmat sunt toate sfaturile și învățăturile pe care le dăm sufletelor.
Nici tinerii, nici bătrânii, nu le pot primi și urma.
Nici ai noștri, nici alții, nu le pot trăi și primi.
- Dar când cuvântul nostru este însuflețit de harul lui Hristos, ce convingător și ce rodnic este!
Când Hristos lucrează cu noi, dintr-o insulă ajungem un imperiu.
Când nu e El, dintr-un imperiu uriaș, ajungem o insulă nenorocită.
Frații mei iubiți... ca și ucenicii Domnului atunci, suntem și noi încă acum pe mare, încă pe drum, spre Țărmul cel sfânt al Patriei noastre Cerești!
Fără Hristos nu se poate nici merge și nici ajunge Acolo.
Aveți de grijă și chemați-L mereu cu voi.
Controlați-vă mereu pe drum dacă El este cu voi și dacă poate călători cu voi în felul în care umblați.
Când băgați de seamă că Hristos lipsește dintre voi, chemați-L din nou cu lacrimi stăruitoare. Ca să nu mergeți și să nu rămâneți nici un ceas fără El.
Căci cine merge fără Hristos, se va îneca sigur.
O Doamne Isuse,
Te rog vino în corabia vieții mele cu bunătate și răbdare
și fă să ajungă și repede și sigur la Țărmul Mântuirii
și la cununa biruinței către care am pornit și către care alerg.
Înlătură Tu din calea vieții mele orice piedică și păcatul care mă înfășoară așa de lesne
și ajută-mi să ajung cu bine la pacea care întrece orice pricepere
și la limanul neveștejit.
Amin.
+
Fiul meu, când tu la Domnul prin credință ai venit,
când iubirea Lui cu toate darurile-I te-a sfințit
ai numai nădejde tare în puterea lui Isus
care va-mplini la vreme tot ce-a scris și tot ce-a spus.
În nădejdea-n Domnul sprijin și putere vei primi
până când pe pragul Slavei fericit tu vei păși.