Cred că de-aceea m-am născut

Cred că de-aceea m-am născut şi am venit pe lume

să spun două cuvinte doar: Iubirea - şi-al Tău Nume.

Toţi spinii care m-au ascuns se vor usca odată

şi umbra ce m-a odihnit va trece-ndepărtată

şi căile pe care-am mers odată vor fi uitate

şi semnele ce le-am lăsat vor fi pierdute toate

şi iarba unde-am odihnit odat-o să se-usuce

şi ochii mei se vor goli... şi toate se vor duce

- dar cele două vorbe dragi: iubirea şi-al Tău Nume

vor străluci pe veci frumos, cu nici un soţ pe lume.

Cred că de-aceea m-am născut să-aflu aceste două

şi să le cânt de mii de ori c-o harfă tot mai nouă

şi-n mii şi mii de viersuri, noi de fiecare oară

s-arat aceloraşi comori o altă faţă rară,

să-ntorc spre-aceiaşi sori priviri mereu din altă zare

să aflu-aceloraşi frumseţi o altă încântare,

s-aduc mereu în alţii ochi acea sfinţită sete

ce poate inima c-un imn şi-un colţ de rai s-o-mbete,

s-aduc mereu în alţii dor de Ţara Promisiunii

să facă alţi fii fericiţi atingerea Minunii...

Şi pentru-acestea am să mor căci Viaţa care vine

de mii şi mii de mii de ori - mai dulce-mi e - ştiu bine!