Cred că de-aceea m-am născut
Traian Dorz - Cântarea Învierii
Cred că de-aceea m-am născut și am venit pe lume
să spun două cuvinte doar: Iubirea - și-al Tău Nume.
Toți spinii care m-au ascuns se vor usca odată
și umbra ce m-a odihnit va trece-ndepărtată
și căile pe care-am mers odată vor fi uitate
și semnele ce le-am lăsat vor fi pierdute toate
și iarba unde-am odihnit odat-o să se-usuce
și ochii mei se vor goli... și toate se vor duce
- dar cele două vorbe dragi: iubirea și-al Tău Nume
vor străluci pe veci frumos, cu nici un soț pe lume.
Cred că de-aceea m-am născut să-aflu aceste două
și să le cânt de mii de ori c-o harfă tot mai nouă
și-n mii și mii de viersuri, noi de fiecare oară
s-arat acelorași comori o altă față rară,
să-ntorc spre-aceiași sori priviri mereu din altă zare
să aflu-acelorași frumseți o altă încântare,
s-aduc mereu în alții ochi acea sfințită sete
ce poate inima c-un imn și-un colț de rai s-o-mbete,
s-aduc mereu în alții dor de Țara Promisiunii
să facă alți fii fericiți atingerea Minunii...
Și pentru-acestea am să mor căci Viața care vine
de mii și mii de mii de ori - mai dulce-mi e - știu bine!