Credința-ncununată (1)
Traian Dorz - Credința Încununată
Credința-ncununată e doar credința care
ne-ngenunchează-n lacrimi cu-o unică predare
și ne renaște-n Domnul cu-un legământ fierbinte
de luptă pân-la moarte privind mereu nainte.
Credința-ntemeiată pe-nvățătura dreaptă
își dă mereu silința să se-mplinească-n faptă
și-apoi în cunoștință
și-apoi în înfrânare
suind din treaptă-n treaptă spre cea mai naltă stare.
Credința bună luptă răbdarea să și-o crească
evlavia unindu-și cu dragostea frățească
și-apoi cu ea iubirea de oameni și-o-mpreună
- o astfel de credință ajunge la cunună.
Credința mântuiește numai atunci când are
aceste roade scumpe și fapte sfințitoare
credința fără fapte - e moartă și uscată
și n-o s-ajungă viața cerească niciodată.
Nu v-amăgiți că mergeți în Sfânta-Mpărăție
când n-aveți o credință puternică și vie
credința ce primește cununa mântuirii
e numai cea-nsoțită de roadele sfințirii.
O fiul meu cel unic, du-ți lupta vieții tale
eroic, pân-la ținta Victoriei Finale
viteaz înfruntă-ți moartea ca soarele furtuna
la capătul credinței Hristos îți dă cununa.