Cu-atâta largă dărnicie
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Cu-atâta largă dărnicie
mi-ai dat mereu, mi-ai dat Isus
din nesfârşita-Ţi bogăţie
atâtea daruri mi-ai adus.
Mi-ai revărsat, că nu-i măsură
să le cunoască-ntregul preţ
cu bogăţia lor umplură
cuprinsu-ntregii mele vieţi.
Şi-azi parcă-mi prea apasă duhul
şi zarea parcă prea mi-o-nchid
că prea mi-mpiedică urcuşul,
ca o povară, ca un zid...
Şi-un gând îndurerat îmi vine:
- aceste-mbelşugări de har
pun între mine şi-ntre Tine
un nor, un zid, un stăvilar.
De nu Te văd ca altădată
nici glasul nu Ţi-l mai aud
cu inima înfiorată
şi cu obraz de lacrimi ud...
O, ia-mi aceste daruri, ia-le
Isuse iarăşi dintre noi,
să merg uşor din nou pe cale
să fiu sărac - dar amândoi!