Cu-atâta largă dărnicie
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Cu-atâta largă dărnicie
mi-ai dat mereu, mi-ai dat Isus
din nesfârșita-Ți bogăție
atâtea daruri mi-ai adus.
Mi-ai revărsat, că nu-i măsură
să le cunoască-ntregul preț
cu bogăția lor umplură
cuprinsu-ntregii mele vieți.
Și-azi parcă-mi prea apasă duhul
și zarea parcă prea mi-o-nchid
că prea mi-mpiedică urcușul,
ca o povară, ca un zid...
Și-un gând îndurerat îmi vine:
- aceste-mbelșugări de har
pun între mine și-ntre Tine
un nor, un zid, un stăvilar.
De nu Te văd ca altădată
nici glasul nu Ți-l mai aud
cu inima înfiorată
și cu obraz de lacrimi ud...
O, ia-mi aceste daruri, ia-le
Isuse iarăși dintre noi,
să merg ușor din nou pe cale
să fiu sărac - dar amândoi!