Cuib de lut
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Cuib de lut umplut cu-atâta
dragoste de Slavă
ce putere te mai ține
inimă bolnavă
de nu arzi și nu te mistui
inimă bolnavă!
Cum nu te-a topit văpaia
câtă te-nconjoară
cum nu te doboară oare
marea ei povară! -
cum mai poți să porți în tine
marea ei povară?
Te-ard de-atâția ani în taină
dorurile - lavă -
cum nu te-ai făcut cenușă
inimă bolnavă,
că ești numai lut și umbră
inimă bolnavă!
Cuib de foc ce-mi arzi viața
cum nu pot eu oare
să te-arunc acolo unde-i
dragostea vâltoare
unde mistuie și arde
dragostea vâltoare!
Unde arde fericirea
veșnic vâlvătaie
să te faci în ea un veșnic
cântec de văpaie
nalt, strălucitor și veșnic
cântec de văpaie.
Doar atunci afla-și-va stâmpăr
dorul tău de Slavă
cuib de lut umplut cu soare
inimă bolnavă
lut îndrăgostit de soare
inimă bolnavă!