Cuib de lut
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Cuib de lut umplut cu-atâta
dragoste de Slavă
ce putere te mai ţine
inimă bolnavă
de nu arzi şi nu te mistui
inimă bolnavă!
Cum nu te-a topit văpaia
câtă te-nconjoară
cum nu te doboară oare
marea ei povară! -
cum mai poţi să porţi în tine
marea ei povară?
Te-ard de-atâţia ani în taină
dorurile - lavă -
cum nu te-ai făcut cenuşă
inimă bolnavă,
că eşti numai lut şi umbră
inimă bolnavă!
Cuib de foc ce-mi arzi viaţa
cum nu pot eu oare
să te-arunc acolo unde-i
dragostea vâltoare
unde mistuie şi arde
dragostea vâltoare!
Unde arde fericirea
veşnic vâlvătaie
să te faci în ea un veşnic
cântec de văpaie
nalt, strălucitor şi veşnic
cântec de văpaie.
Doar atunci afla-şi-va stâmpăr
dorul tău de Slavă
cuib de lut umplut cu soare
inimă bolnavă
lut îndrăgostit de soare
inimă bolnavă!