Cum aș putea?
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Cum aș putea eu oare spune
ce dulce e cântarea Lui
când pentru harul ei cel unic
pe lume-asemănare nu-i?
... Gândiți-vă la rugăciunea
cea mai înaltă pe pământ,
la clipa când auzul gustă
cel mai dorit și drag cuvânt,
la slava cea mai fericită
a celei mai cerești iubiri,
la cea mai caldă-nvăluire
a îngereștilor priviri,
la cel mai plin de frumusețe
de dor și de curaj avânt,
la clipa ce-o trăiește duhul
credinței în extazul sfânt,
la negrăita-nfiorare
din sfântul Cerului sărut
când Dumnezeu Se face una
cu gândul care l-a cerut...
Gândiți-vă... dar nu pot spune
nimic din cât aș vrea să spui;
mai mult, nespus mai mult ca toate
frumsețile-i cântarea Lui.
- Doar seara, stând pe-un munte singur
răpit de-a rugăciunii zări,
poți bănui ceva din harul
Dumnezeieștii Lui cântări!