Cum cerul larg
Traian Dorz - Cântări de Drum
Cum cerul larg de vară apleacă-te senin
asupra celor care spre-a ta lumină vin
furtunile puţine şi scurte să le ai
curat şi cald să-ţi fie al lacrimilor grai.
Cei osteniţi să afle la umbra ta alin
cei blânzi, împărtăşirea simţirii lor deplin
cei buni încurajarea, cei îndrăzneţi avânt
mai drept să plece dreptul, mai sfânt acel ce-i sfânt.
Belşugul frumuseţii lăuntrice să-ţi creşti
nălţându-ţi omenia spre formele cereşti
chiar ce ţi-e mai aproape, priveşte-l depărtat
ca ruperea să-ţi fie uşor de suportat.
Hăţişul de ispite e greu şi-ntunecos
nu-l trece niciodată cel leneş şi fricos
nici tu nu poţi în viaţă să nu-l cunoşti de fel
- dar poţi feri căderea atunci când treci prin el.
Voieşte! - de voinţă nevoie ai oricând
din bine spre mai bine să naintezi urcând
spre forma cea eternă la care eşti dator
- o nici aşa greu nu e, dar nici aşa uşor!