Cum s-a început mișcarea cu Oastea Domnului

Planul cu Oastea Domnului a ieșit la Anul Nou 1923. A ieșit dintr-o rugăciune. Mâhnit în sufletul meu de felul păgân și păcătos cum trec creștinii dintr-un an într-altul cu beții și îmbătări de cap, m-am rugat Bunului Dumnezeu să ne dea o putere mai multă contra întunericului, contra răutăților și contra vrăjmașului diavol.

Rugăciunea s-a prefăcut - sau mai bine zis - Domnul a prefăcut-o - într-un fel de chemare la o hotărâre contra bețiilor și sudalmelor. Această chemare s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923 al Luminii Satelor, însoțită de o Hotărâre, un legământ contra bețiilor și sudalmelor. Chemarea spunea între altele:

Veniți să facem o intrare creștinească în Anul cel Nou. Avem noi românii două mari păcate care mai ales ne strică sufletul și traiul cel creștinesc: sudalma și beția.

Veniți să facem o hotărâre și o întovărășire de luptă împotriva lor ca să le scoatem din casa noastră, din traiul nostru și al vecinilor noștri.

Chemarea a răzbit în suflete. Era venită și pornită de la Domnul de sus. Valurile ei au crescut an de an. Azi, Oastea Domnului are ostași în toată țara.

Dar Oastea Domnului a crescut nu numai cu numărul, ci a crescut și în darul lui Dumnezeu. Azi, Oastea Domnului nu e numai o mișcare antialcoolică, ci e o mare mișcare de renaștere sufletească, de înnoire și primenire a vieții celei sufletești și creștinești.

Contrar altor societăți, Oastea Domnului n-a pășit în lume cu statute și regulamente. Ea ține să sloboadă mai întâi izvorul apelor vii căci fără de aceste ape, toate săpăturile regulamentelor n-ajung nimic. Revărsarea apelor vii își sapă ea singură albia.

Dăm totuși în paginile următoare câteva din principalele reguli ale Oastei Domnului.