Curăţia

1 - Curăţia e veşmântul cel ceresc care-l primim

când spre Bine prin credinţă ne predăm şi ne-nnoim

ea-i veşmântul de lumină care primul om l-avea

când umbla prin raiul dulce, înainte de-a cădea.

2 - Curăţia-i frumuseţea care-o au numai acei

ce se spală-n apa cinstei - şi rămân în cursul ei.

3 - Curăţia e podoaba sufletelor credincioase

ce prin Adevăr se-mbracă în virtuţile frumoase.

4 - Curăţia e lumina ce străluce-ntotdeauna

peste capetele care le aşteaptă-n cer cununa.

5 - Curăţia e puterea sufletelor în ispită

când se luptă să-şi păstreze dragostea nepângărită.

6 - Curăţia este cinstea celui care se păstrează

şi se luptă, din credinţă şi iubire să nu cază.

7 - Curăţia este jertfa cea mai sfântă ce-o aduce

cel nevinovat ce-şi poartă greaua căsniciei cruce.

8 - Curăţia e cântarea cea mai dulce şi frumoasă

ce-o aduce peste casă o soţie credincioasă.

9 - Curăţia este preţul fără care nu se poate

ca să intre niciodată soţii-n Veşnica Cetate.

10 - Curăţia în iubire, curăţia în credinţă

se câştigă şi păstrează mai frumos, - prin suferinţă.

11 - Orice suflet ce doreşte mântuirea-n veşnicie

ştie că în cer nu merge nimeni fără curăţie.

12 - Frumuseţea curăţiei şi-a căminului pretinde

curăţia mâinii care după-a soţului se-ntinde.

13 - Orişice virtute sfântă să se-mbrace-n curăţie

dacă vrea desăvârşită şi statornică să fie.

14 - Cea mai dulce trăsătură a frumseţii sufleteşti

este curăţia-n care ochii fratelui priveşti.

15 - Suferinţa strigă, veselia cântă

numai curăţia arde - nu cuvântă

- fiul meu doreşte-o, ea întotdeauna

fie-ne-ntreită frunţilor cununa.