Curăția și creația
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Un suflet creator trebuie să știe ca cel mai dintâi lucru, că de Izvorul Divin și curat al creației, nu te poți apropia decât prin curăție. Terenul creației fiind un loc sfânt, ca și rugul înflăcărat spre care mergea Moise, și de unde îi vorbea Dumnezeu, - tot așa ca și el trebuie să ne lepădăm și noi încălțămintea noroioasă ori prăfuită de prin locurile prin care am umblat până aici.
2 - Locul creației este un rug totdeauna în flăcări, oricine se apropie de el, este ori ars, ori sfințit.
Cine se apropie murdar va fi ars. Cine se apropie curat, va fi sfințit.
3 - Inspirația este contactul cu Dumnezeu. Nu există inspirație adevărată decât la atingerea acestui contact cu Divinitatea.
4 - Pentru contactul acesta sufletul omenesc trebuie să se întindă din toate puterile sale spre cer până când de pe vârful picioarelor poate atinge cu vârful celor trei degete de la mâna dreaptă cu care face semnul sfânt al crucii, cu care ține condeiul sfânt al poeziei, cu care atinge corzile sfinte ale harfei, - până se atinge cu aceste trei degete întinse, - de cele trei degete ale lui Dumnezeu coborâte spre el, până la limita permisă acestei coborâri.
5 - Cine nu se întinde el însuși până la cel mai înalt punct posibil pentru om spre Dumnezeu, nici Dumnezeu nu Se coboară spre el până la cel mai jos punct posibil pentru Dumnezeu.
6 - Numai curăția ne dă și puterea și starea vrednică să se întindă și să apere contactul cu Divinitatea, pentru a putea primi prin acest contact curentul puternic, impulsul sfânt, fiorul etern al revelației, al creației nemuritoare.
7 - Momentele când în rugăciune, în jertfă, în suferință și în lacrimi ne înălțăm cel mai mult spre Dumnezeu, El coboară cel mai mult spre noi. Pentru că rugăciunea, jertfa, suferința și lacrimile au în ele focul totdeauna curățitor prin care noi trecând spre Dumnezeu căpătăm starea din care suntem vrednici să se poată apropia Dumnezeu de noi.
8 - Cine nu trece prin aceste cerneri curățitoare, nu poate atinge acel punct la care să se poată atinge el de Focul Ceresc - și Focul Ceresc de el.
Fiți sfinți căci Eu sunt Sfânt - zice Domnul.
9 - Atunci când, împlinind condițiile curăției și sfințeniei noi ne atingem de Dumnezeu, și Dumnezeu Se atinge de noi. Acolo sare scânteia inspirației. Și cu cât păstrăm și putem păstra mai îndelung și mai deplin acest contact sfânt, cu atâta se revarsă în noi și prin noi lumina și puterea divină mai mult.
10 - Dar și la atingerea stării acesteia, la puterea de a ne păstra cât mai mult în această îmbrățișare cu Harul Divin, nu se ajunge chiar dintr-odată, și nu se poate păstra chiar ușor. Trebuie luptă uneori grea, trebuie străduință uneori îndelungată, trebuie voință și osteneală ca la urcușul de pe un munte înalt, pe un povârniș greu, spre un vârf ceresc.
11 - Dar chiar și ajuns acolo - ce puțini pot rezista. Singurătatea Dumnezeiască din acele înălțimi te înfioară, aerul sfânt te amețește, lumina orbitoare te anulează și te întunecă. Iar când vii înapoi simți că în vasul tău mic și slab n-ai putut aduce mai nimic din imensitatea copleșitoare și grea, care te-a inspirat acolo.
12 - Acestea sunt lucruri pe care mulți, chiar din cei ce le doresc, nu le-au auzit niciodată. Dar cei sfințiți de harul divin, le cunosc ori le înțeleg că pot fi.
Voi însă care sunteți într-o oricât de mică măsură creatori, ori doriți să ajungeți, trebuie neapărat să le cunoașteți, să vă pătrundeți de adevărul lor - și să vă împărtășiți din ele.
13 - Acesta este un adevăr. Și voi care vreți și dacă vreți să realizați ceva pentru Dumnezeu, căutați să ajungeți prin curăția și sfințenia întregii voastre ființe la acea stare din care Dumnezeu să poată să Se atingă de voi.
14 - Aduceți-vă aminte de stările și de momentele când ați trăit, - dacă ați trăit vreodată - acest contact cu Dumnezeu. Melodia pe care ați primit-o atunci, poezia pe care ați conceput-o atunci, expresia care ați rostit-o atunci a fost desăvârșită. N-a mai fost și nu va mai fi nevoie niciodată să reveniți asupra ei, s-o corectați, să-i adăugați, ori să-i ștergeți ceva.
Și așa rămâne pe veșnicie, așa căci este ca și Cuvântul cel veșnic al lui Dumnezeu, fiindcă de Acolo a venit.
15 - Cine se atinge spre a scoate ori spre a adăuga ceva la ceea ce a inspirat astfel Dumnezeu, acela se atinge de mântuirea sau osânda sufletului său.
Dacă suntem convinși că cineva este inspirat de Dumnezeu și că o lucrare a sa este de inspirație divină, - atunci să ne cutremurăm și să ne ferim să nu ne atingem cu nimic rău, nici de creatorul acela, nici de creația lui.
16 - Dacă un om este inspirat, - pe acela Dumnezeu l-a inspirat, și oricine este cu adevărat un inspirat al lui Dumnezeu, acela este sfânt.
Dacă o operă ori o lucrare este inspirată de Dumnezeu, acea operă ori lucrare este sfântă. Toți cei care sunt convinși de aceste Adevăruri trebuie să le privească cu respect și cu evlavie ca pe ceva sfânt.
17 - Greu este numai să facem deosebirea dintre ceea ce este cu adevărat aur - și ceea ce poate fi doar o înșelătoare incitație.
Pentru a putea căpăta harul de a cunoaște adevărul, noi trebuie să avem în această cunoaștere două criterii, două dovezi în lumina, cheia prin care aflăm fără grabă și fără îndoială dacă este, sau dacă nu este acela un inspirat al lui Dumnezeu, și aceea o inspirație de la El.
18 - Primul criteriu și prima dovadă este Duhul Adevărului, care dacă îl avem ne va încredința sigur duhul nostru sincer - dacă este sau dacă nu, un inspirat și o inspirație.
19 - Al doilea criteriu este Timpul, durata, anii... Timpul arată și el sigur, prin roadele și urmările pe care le aduce și le lasă un creator și o creație.
Ce este înșelător nu durează și nu rodește. Ce durează și rodește nu poate fi înșelător.
20 - Dar chiar și o creație primită prin atingere divină, poate fi de o calitate mai slabă, sau de o durată mai scurtă, - potrivită cu modul cum și cu timpul cât am avut această atingere cerească.
Cine se atinge doar cu un deget și nu cu toate... Cine stă acolo doar o clipă și nu toate, - acela va primi cât merită și ce merită efortul pe care l-a făcut el pentru aceasta.
Cu un preț mic nu putem primi un lucru scump, și cu o credință slabă nu putem vedea o minune puternică.
Dumnezeule-al veșnicei inspirații, dă-ne totdeauna starea din care să fim vrednici să ne-o transmiți.
Amin.