Dacă fiecare...
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Dacă fiecare membru al familiei şi-ar face datoria sa - n-ar trebui să facă alţii chiar mai mult decât este datoria lor.
2 - Dacă fiecare soţ ar purta o parte din sarcina casei lor, n-ar trebui ca celălalt soţ să poarte mai mult decât poate.
3 - Dacă fiecare suflet din adunarea Domnului s-ar feri de orice păcat, atunci n-ar fi alte suflete care să trebuiască să ardă.
4 - Dacă n-ar fi prea mulţi care să râdă, n-ar fi atâţia care să trebuiască să plângă.
5 - Dar când unii se îmbuibă cu mâncare şi băutură, este atâta nevoie ca să postească alţii, ori să rabde, ori să plătească.
6 - Dacă fiecare s-ar ruga ziua, n-ar fi nevoie ca alţii să se roage şi noaptea.
7 - Dacă fiecare s-ar înfrâna de la ceva, n-ar trebui să fie alţii care să se lipsească de toate.
8 - Dacă fiecare mădular din biserica lui Hristos care poate să facă, - şi-ar face numai datoria sa, cu cât ar fi mai uşoară sarcina acelora care trebuie s-o poarte şi pe-a celor ce nu pot nimic, ducând prea greu şi plângând prea mult.
9 - Câtă vreme păcatul va merge alături cu harul, şi pe pământul acesta vor fi la un loc cei buni cu cei răi, soarta pământească fiind legată - cei drepţi vor trebui să rabde, să ierte, să ispăşească mereu pentru cei nedrepţi.
10 - Până când Dumnezeu mai are o speranţă pentru Sodoma, îl ţine şi pe Lot acolo, chiar dacă trebuie să-şi chinuiască sufletul în toate zilele printre ei (2 Petru 2, 4).
Numai când nu mai este nici o nădejde, Dumnezeu îl scapă pe neprihănitul Său, iar peste sodomiţii nelegiuiţi, trimite plata focului meritat (2 Petru 2, 6).
11 - Va veni o zi când Domnul Îşi va lua în cerul Său pe cei neprihăniţi ai Lui spre a nu se mai chinui în mijlocul nelegiuirii lumii şi a potrivnicilor lor.
Credem că ziua aceea înfricoşată - va fi ultima zi de răbdare a lui Dumnezeu pentru nelegiuirea oamenilor.
12 - Ceasul acela va fi ultimul din viaţa lumii şi din răbdarea bisericii. După aceasta nu va mai fi nici o nădejde pentru cei vrăjmaşi. Ca pentru Sodoma după plecarea lui Lot. Ca pentru fecioarele nebune după plecarea celor înţelepte.
13 - Ce înfricoşător este fenomenul la care asistăm astăzi în lume văzând împuţinarea neprihănirii, chiar şi în biserică. Şi înmulţirea păcatului, chiar şi între cei neprihăniţi.
14 - Are şi bunătatea lui Dumnezeu o măsură - şi are şi răutatea oamenilor o limită. Când acestea vor fi atinse, atunci harul se va lua, trăsnetul se va dezlănţui, sfârşitul se va produce.
15 - Poate să nu fie luată atunci Biblia, căci dacă a fost luată înţelegerea ei clară şi mântuitoare, nimeni nu va mai afla în Biblie unitatea ci dezbinarea, nici dragostea ci numai ura şi certurile, nici mântuirea ci numai osânda.
16 - Poate să nu se mai ia atunci adunarea şi să nu se închidă bisericile, dacă s-a luat viaţa Duhului Sfânt, vor rămâne cojile fără miez, formele fără viaţă, candele fără lumină, omenirea fără Hristos.
17 - Atunci va bâjbâi necredinţa veşnic blestemată, harul dispreţuit şi după profeţii pe care i-a ucis.
18 - Se vor ruga atunci în zadar de munţi şi la morminte spre osândă, dacă n-au vrut să se roage spre mântuire, când era vremea ei.
19 - Viaţa oamenilor va fi atunci ca într-o cuşcă fioroasă între cele mai primejdioase şi mai crude fiare... Când nu va mai fi iubire, va fi numai ură. Când nu va mai fi blândeţe, va fi numai cruzime, când nu va mai fi armonie, va fi numai tortură, când nu vor mai fi fraţi, vor fi numai demoni.
20 - O Dumnezeule al harului, Te rugăm nu-Ţi lua încă harul Tău din lume. Nu-Ţi lua încă pe neprihăniţii Tăi din Sodoma lumii şi nu-Ţi lua Duhul Tău Cel Sfânt de la noi, - ca să nu ajungem ca Sodoma şi să nu ne asemănăm cu Gomora.
Ci întoarce-ne inimile tuturor spre mântuirea Ta.
Amin.