Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări, pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au și văzut, și M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu.
Cât de mare însemnătate are într-adevăr ascultarea de Cuvântul lui Hristos și umblarea cu evlavie în dragostea și în părtășia frățească!
Iată Domnul Isus stăruia atât de mult în cuvântarea Sa lăsată ucenicilor Săi în seara Cinei, apăsând atât de dureros și de puternic asupra acestei îndatoriri poruncite tuturor.
Această datorie apare cu atât mai mare cu cât sufletul cuiva a văzut mai multe și mari lucrări ale lui Dumnezeu.
Cu cât a pătruns cineva mai adânc în Cuvântul lui Hristos, sau mai sus printre frați, cu atât va fi mai mare datoria ascultării lui de Domnul și iubirii lui de frații săi.
Cu cât cineva a fost mai ales înaintea lui Dumnezeu și s-a bucurat de mai multă faimă printre oameni,
cu cât el însuși a fost ajutat sau înălțat sau izbăvit în chip și mai vizibil decât alții, cu atâta e mai cutremurătoare răspunderea lui dacă nu ține seama de aceste datorii.
E o mare nenorocire desigur când cade din credință orice suflet de frate sau de soră. Oricât de neînsemnați ar fi fost ei în Lucrarea lui Dumnezeu,
căci din pricina fiecăruia dintre noi, oricât de mici și necunoscuți am fi, când păcătuim cu voia, este batjocorit Numele Cel Sfânt al Dumnezeului și Mântuitorului nostru
și este disprețuită Lucrarea Evangheliei Sale Sfinte,
și sunt huliți și îndurerați frații noștri iubiți.
Dar când chiar unii dintre cei care se numesc misionari ai Domnului,
când chiar unii dintre cei cărora le place să se laude cu alegerea și cu meritele lor în Lucrarea Domnului, tocmai ei umblă în chip nevrednic și trăiesc în chip desfrânat
și se poartă în chip necumpătat și nechibzuit printre frați și printre ceilalți oameni,
- atunci spărtura se face mult mai mare, nelegiuirea mult mai vinovată și rușinea mult mai de neacoperit.
Nu se poate zugrăvi în cuvinte, cât de mult rău și cât de multă durere au adus Lucrării lui Dumnezeu unii dintre acești nelegiuiți ziși misionari care și după ce au căzut în felurite curse ale diavolului, totuși nu încetează să trăiască în păcat, dar nici nu încetează să meargă în misiune.
La adăpostul unui nume pe care și l-au făcut cunoscut nu printr-o trăire sfântă ci prin vorbiri multe și prefăcute, ei merg mereu pe la alții, nu după câștigul lui Hristos ci după câștiguri pentru ei.
La adăpostul neștiinței fraților, ei umblă când la unii când la alții urmărind câștigul și mărind stricăciunea, - îngreuindu-și tot mai mult sufletele cu o osândă veșnică.
Lumea este mare, neștiutori și lesne crezători sunt destui, iar misionarii aceștia mincinoși știu să plângă, să se roage, să cânte, să se laude destul de fățarnic, spre a putea fi crezuți și ajutați...
Au învățat ei destul de bine toate aceste mijloace cu care știu să înșele inimile celor lesne crezători (Rom. 16, 18).
În vremile de strâmtorare aceștia se ascund, fiindcă la suferință nu se înghesuiesc.
Dar îndată ce iese soarele și se vede iarăși drumul ușor și slobod, ei ies din bârlogurile lor și umblă cu sacul pe la semănăturile altora și cu pălăria pe la uși.
O, voi suflete nevinovate! Feriți-vă de astfel de lucrători, de astfel de misionari și de astfel de predicatori.
Nu primiți niciodată pe cine nu-l cunoașteți bine că este un frate adevărat, un suflet cinstit, un om curat.
Și nu vă dați câștigul cinstit, cuiva care umblă cu vicleană cerșetorie frățească, nelucrând cu mâinile lor (2 Tes. 3, 10-15).
Da, credincioșii Domnului trebuie să fie buni și darnici, după porunca Domnului. Dar nu trebuie să fie proști.
De la bunătate însă, până la prostie e numai un pas, dar omul lui Dumnezeu nu trebuie să facă acest pas, niciodată.
Slavă veșnică Ție Doamne Isuse pentru toți lucrătorii Tăi adevărați, care cu smerenie și curăție de cuget caută sufletele oamenilor, nu darurile lor.
Slavă Ție pentru toți cei care umblând în lumină, trăiesc în înfrânare și lucrează în smerenie, nu pentru slava omenească ci pentru dragostea Ta. Primind mai degrabă să sufere orice lipsă, decât să păteze cu ceva Numele Sfânt al Lucrării Tale.
Binecuvântează Doamne Isuse pe acești vrednici și puțini lucrători ai Tăi, păzește-i până la moarte nebiruiți de nici o ispită care le-ar umbri lucrarea lor și a Ta.
Dar scapă Doamne Lucrarea Ta și Cauza Evangheliei Tale, de toți cei care umblă și vorbesc, necălăuziți de Duhul Sfânt și de gândul Tău, ci de duhuri și gânduri stricate, trezindu-i și întorcându-i de la răutatea lor, dacă se mai pot. Iar dacă nu vor să se întoarcă, atunci scapă Doamne Lucrarea Ta de ei.
Amin.
+
Strălucirea dinăuntru luminează fața cui
are pe-al Desăvârșirii Soare-n conștiința lui.
+
Împotriva soartei grele nici un zid nu-i, în afară
- numai zidul dinăuntru apără și înconjoară.