Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări, pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
Cât de mare însemnătate are într-adevăr ascultarea de Cuvântul lui Hristos şi umblarea cu evlavie în dragostea şi în părtăşia frăţească!
Iată Domnul Isus stăruia atât de mult în cuvântarea Sa lăsată ucenicilor Săi în seara Cinei, apăsând atât de dureros şi de puternic asupra acestei îndatoriri poruncite tuturor.
Această datorie apare cu atât mai mare cu cât sufletul cuiva a văzut mai multe şi mari lucrări ale lui Dumnezeu.
Cu cât a pătruns cineva mai adânc în Cuvântul lui Hristos, sau mai sus printre fraţi, cu atât va fi mai mare datoria ascultării lui de Domnul şi iubirii lui de fraţii săi.
Cu cât cineva a fost mai ales înaintea lui Dumnezeu şi s-a bucurat de mai multă faimă printre oameni,
cu cât el însuşi a fost ajutat sau înălţat sau izbăvit în chip şi mai vizibil decât alţii, cu atâta e mai cutremurătoare răspunderea lui dacă nu ţine seama de aceste datorii.
E o mare nenorocire desigur când cade din credinţă orice suflet de frate sau de soră. Oricât de neînsemnaţi ar fi fost ei în Lucrarea lui Dumnezeu,
căci din pricina fiecăruia dintre noi, oricât de mici şi necunoscuţi am fi, când păcătuim cu voia, este batjocorit Numele Cel Sfânt al Dumnezeului şi Mântuitorului nostru
şi este dispreţuită Lucrarea Evangheliei Sale Sfinte,
şi sunt huliţi şi îndureraţi fraţii noştri iubiţi.
Dar când chiar unii dintre cei care se numesc misionari ai Domnului,
când chiar unii dintre cei cărora le place să se laude cu alegerea şi cu meritele lor în Lucrarea Domnului, tocmai ei umblă în chip nevrednic şi trăiesc în chip desfrânat
şi se poartă în chip necumpătat şi nechibzuit printre fraţi şi printre ceilalţi oameni,
- atunci spărtura se face mult mai mare, nelegiuirea mult mai vinovată şi ruşinea mult mai de neacoperit.
Nu se poate zugrăvi în cuvinte, cât de mult rău şi cât de multă durere au adus Lucrării lui Dumnezeu unii dintre aceşti nelegiuiţi zişi misionari care şi după ce au căzut în felurite curse ale diavolului, totuşi nu încetează să trăiască în păcat, dar nici nu încetează să meargă în misiune.
La adăpostul unui nume pe care şi l-au făcut cunoscut nu printr-o trăire sfântă ci prin vorbiri multe şi prefăcute, ei merg mereu pe la alţii, nu după câştigul lui Hristos ci după câştiguri pentru ei.
La adăpostul neştiinţei fraţilor, ei umblă când la unii când la alţii urmărind câştigul şi mărind stricăciunea, - îngreuindu-şi tot mai mult sufletele cu o osândă veşnică.
Lumea este mare, neştiutori şi lesne crezători sunt destui, iar misionarii aceştia mincinoşi ştiu să plângă, să se roage, să cânte, să se laude destul de făţarnic, spre a putea fi crezuţi şi ajutaţi...
Au învăţat ei destul de bine toate aceste mijloace cu care ştiu să înşele inimile celor lesne crezători (Rom. 16, 18).
În vremile de strâmtorare aceştia se ascund, fiindcă la suferinţă nu se înghesuiesc.
Dar îndată ce iese soarele şi se vede iarăşi drumul uşor şi slobod, ei ies din bârlogurile lor şi umblă cu sacul pe la semănăturile altora şi cu pălăria pe la uşi.
O, voi suflete nevinovate! Feriţi-vă de astfel de lucrători, de astfel de misionari şi de astfel de predicatori.
Nu primiţi niciodată pe cine nu-l cunoaşteţi bine că este un frate adevărat, un suflet cinstit, un om curat.
Şi nu vă daţi câştigul cinstit, cuiva care umblă cu vicleană cerşetorie frăţească, nelucrând cu mâinile lor (2 Tes. 3, 10-15).
Da, credincioşii Domnului trebuie să fie buni şi darnici, după porunca Domnului. Dar nu trebuie să fie proşti.
De la bunătate însă, până la prostie e numai un pas, dar omul lui Dumnezeu nu trebuie să facă acest pas, niciodată.
Slavă veşnică Ţie Doamne Isuse pentru toţi lucrătorii Tăi adevăraţi, care cu smerenie şi curăţie de cuget caută sufletele oamenilor, nu darurile lor.
Slavă Ţie pentru toţi cei care umblând în lumină, trăiesc în înfrânare şi lucrează în smerenie, nu pentru slava omenească ci pentru dragostea Ta. Primind mai degrabă să sufere orice lipsă, decât să păteze cu ceva Numele Sfânt al Lucrării Tale.
Binecuvântează Doamne Isuse pe aceşti vrednici şi puţini lucrători ai Tăi, păzeşte-i până la moarte nebiruiţi de nici o ispită care le-ar umbri lucrarea lor şi a Ta.
Dar scapă Doamne Lucrarea Ta şi Cauza Evangheliei Tale, de toţi cei care umblă şi vorbesc, necălăuziţi de Duhul Sfânt şi de gândul Tău, ci de duhuri şi gânduri stricate, trezindu-i şi întorcându-i de la răutatea lor, dacă se mai pot. Iar dacă nu vor să se întoarcă, atunci scapă Doamne Lucrarea Ta de ei.
Amin.
+
Strălucirea dinăuntru luminează faţa cui
are pe-al Desăvârşirii Soare-n conştiinţa lui.
+
Împotriva soartei grele nici un zid nu-i, în afară
- numai zidul dinăuntru apără şi înconjoară.