Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
O, cât de multe din cuvintele Domnului Isus, rămân mereu neînţelese de ai Săi.
Iată din cei ce şedeau acum la masă împreună cu Hristos, nimeni nu înţelegea pentru ce zisese Domnul aceste vorbe.
Pentru că toată durerea nespus de mare pe care o cuprindeau aceste cuvinte ale Domnului ei încă n-o puteau nici unii cuprinde, nici bănui.
Dar când mai târziu ei înşişi vor avea să bea paharul amar pe care îl golea acum Domnul lor, şi vor avea şi ei să fie botezaţi cu acest botez, - atunci vor înţelege.
După cum şi noi am înţeles ce puternice zguduiri, doare la astfel de amare împliniri, ceea ce mai înainte nu putusem nici noi, atâta vreme înţelege, când alţii sufereau.
Dar ce dureros a fost atunci pentru Domnul, că nimeni din cei apropiaţi ce stăteau la masă împreună cu El, nu-I înţelegeau nici cuvintele şi nici starea Sa.
Chiar cei mai apropiaţi ai Lui, Îi erau în privinţa aceasta atât de străini şi de îndepărtaţi, tocmai atunci când Domnul avea nevoia cea mai arzătoare de înţelegerea lor.
O, ce dureros este când Lucrarea Domnului trece prin locuri pline de primejdii,
prin stări pline de răspundere,
printre vrăjmaşi plini de vicleşuguri,
şi chiar cei ce stau la masă, - nu înţeleg aceasta.
Chiar cei mai din frunte, - parcă sunt nişte străini,
chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea, - nu pot nici simţi şi nici nu pot nici ajuta cu nimic,
- fiindcă nu înţeleg.
Ba încă mulţi dintre ei, în loc să vadă limpede primejdia care ameninţă Cauza Domnului
şi să caute cât le stă în puterea lor să împiedice răul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei, din pricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lor, sau au purtări nechibzuite în umbletele lor, -
- tocmai ei înţeleg greşit, înţeleg cu totul altfel de cum ar trebui să înţeleagă.
Unii nu înţeleg nici atâta că totdeauna Lucrarea Domnului a avut nevoie de unitate înăuntrul ei şi de orientare chibzuită în afară. Dar în vremurile cele mai grele, era o şi mai arzătoare nevoie de acestea.
Şi nu înţeleg că, dacă totdeauna Biserica lui Hristos a avut nevoie de bărbaţi plini de chibzuinţă şi de înţelepciune, - apoi în vremile de primejdii şi de strâmtorări, are o nevoie şi mai mare de astfel de oameni...
Căci în astfel de împrejurări grele fiecare mădular al Lucrării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci şi pentru ceilalţi toţi.
Că fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrânge asupra tuturor
şi fiecare nechibzuinţă a cuiva, aduce pagubă, prigonire şi necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu.
Atunci, mai ales, aceia care stau la masă, sunt mai vinovaţi,
şi ei au cea mai mare răspundere.
Atunci, mai presus de toate micile neînţelegeri dintre fraţii lucrători, trebuie pusă unitatea Comunităţii lui Hristos, pe calea voită de El.
Atunci mintea chibzuită trebuie să aleagă cu simţul celei mai mari răspunderi, tot ce poate fi motiv biblic pentru fiecare pas. Căci fiecare pas e hotărâtor. Şi chibzuinţa să împiedice tot ce nu trebuie să poată fi între fraţi.
O înţelepciune prevăzătoare, trebuie să îndrume atunci cumpătat orice cuvânt. Şi orice faptă. A fiecăruia. Şi a tuturor.
Să găsească cele mai potrivite mijloace pentru ca Lucrarea Domnului să poată trece prin primejdie, cu cât mai puţine pierderi.
Şi să poată ieşi din strâmtorare cât mai curând.
O, Doamne Isuse, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru,
Slavă Ţie, Singura noastră Nădejde şi Unicul nostru Ajutor.
Totdeauna Lucrarea Ta a avut nevoie de unitate şi de înţelepciune.
Dar niciodată ca atunci, când din mijlocul ei se ridică vânzători, dezbinători, tulburători,
iar dinafară călăi, potrivnici şi răufăcători.
Te rugăm Doamne Isuse, fii atunci cu cea mai mare grijă asupra Bisericii Tale
şi asupra scumpei Tale comunităţi primejduite.
Luminează-i pe cei care stau la masa Ta, pentru a-şi da bine seama de starea în care se găseşte totul,
fă-i să nu privească nepăsători la nimic
şi pentru că chiar cel mai mic păcat le poate aduce cel mai mult rău, - nu-i lăsa să cadă în nici unul.
Fă-i atunci să-şi strângă şi mai mult rândurile,
să-şi deschidă şi mai bine ochii,
să-şi vegheze şi mai cu grijă gura şi paşii,
căci nechibzuinţa unora, poate aduce răul tuturor.
Ci trezeşte-le atunci Doamne Isuse tuturor alor Tăi, simţământul unităţii
şi cumpătul dreptei umblări
pentru ca să poată trece prin toate primejdiile cât mai repede.
Şi cât mai nevătămaţi.
Cu toţii.
Amin.
+
Ascultă fiule cuvântul părintelui ce l-ai avut
învăţătura lui să-ţi fie, ca o comoară, ca un scut
cel care-şi poartă rău părinţii, e-un fiu viclean şi blestemat
curând îl va înghite iadul de care-i veşnic vinovat.