Dar nimeni din cei ce ședeau la masă, n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
O, cât de multe din cuvintele Domnului Isus, rămân mereu neînțelese de ai Săi.
Iată din cei ce ședeau acum la masă împreună cu Hristos, nimeni nu înțelegea pentru ce zisese Domnul aceste vorbe.
Pentru că toată durerea nespus de mare pe care o cuprindeau aceste cuvinte ale Domnului ei încă n-o puteau nici unii cuprinde, nici bănui.
Dar când mai târziu ei înșiși vor avea să bea paharul amar pe care îl golea acum Domnul lor, și vor avea și ei să fie botezați cu acest botez, - atunci vor înțelege.
După cum și noi am înțeles ce puternice zguduiri, doare la astfel de amare împliniri, ceea ce mai înainte nu putusem nici noi, atâta vreme înțelege, când alții sufereau.
Dar ce dureros a fost atunci pentru Domnul, că nimeni din cei apropiați ce stăteau la masă împreună cu El, nu-I înțelegeau nici cuvintele și nici starea Sa.
Chiar cei mai apropiați ai Lui, Îi erau în privința aceasta atât de străini și de îndepărtați, tocmai atunci când Domnul avea nevoia cea mai arzătoare de înțelegerea lor.
O, ce dureros este când Lucrarea Domnului trece prin locuri pline de primejdii,
prin stări pline de răspundere,
printre vrăjmași plini de vicleșuguri,
și chiar cei ce stau la masă, - nu înțeleg aceasta.
Chiar cei mai din frunte, - parcă sunt niște străini,
chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea, - nu pot nici simți și nici nu pot nici ajuta cu nimic,
- fiindcă nu înțeleg.
Ba încă mulți dintre ei, în loc să vadă limpede primejdia care amenință Cauza Domnului
și să caute cât le stă în puterea lor să împiedice răul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei, din pricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lor, sau au purtări nechibzuite în umbletele lor, -
- tocmai ei înțeleg greșit, înțeleg cu totul altfel de cum ar trebui să înțeleagă.
Unii nu înțeleg nici atâta că totdeauna Lucrarea Domnului a avut nevoie de unitate înăuntrul ei și de orientare chibzuită în afară. Dar în vremurile cele mai grele, era o și mai arzătoare nevoie de acestea.
Și nu înțeleg că, dacă totdeauna Biserica lui Hristos a avut nevoie de bărbați plini de chibzuință și de înțelepciune, - apoi în vremile de primejdii și de strâmtorări, are o nevoie și mai mare de astfel de oameni...
Căci în astfel de împrejurări grele fiecare mădular al Lucrării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci și pentru ceilalți toți.
Că fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrânge asupra tuturor
și fiecare nechibzuință a cuiva, aduce pagubă, prigonire și necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu.
Atunci, mai ales, aceia care stau la masă, sunt mai vinovați,
și ei au cea mai mare răspundere.
Atunci, mai presus de toate micile neînțelegeri dintre frații lucrători, trebuie pusă unitatea Comunității lui Hristos, pe calea voită de El.
Atunci mintea chibzuită trebuie să aleagă cu simțul celei mai mari răspunderi, tot ce poate fi motiv biblic pentru fiecare pas. Căci fiecare pas e hotărâtor. Și chibzuința să împiedice tot ce nu trebuie să poată fi între frați.
O înțelepciune prevăzătoare, trebuie să îndrume atunci cumpătat orice cuvânt. Și orice faptă. A fiecăruia. Și a tuturor.
Să găsească cele mai potrivite mijloace pentru ca Lucrarea Domnului să poată trece prin primejdie, cu cât mai puține pierderi.
Și să poată ieși din strâmtorare cât mai curând.
O, Doamne Isuse, Mântuitorul și Dumnezeul nostru,
Slavă Ție, Singura noastră Nădejde și Unicul nostru Ajutor.
Totdeauna Lucrarea Ta a avut nevoie de unitate și de înțelepciune.
Dar niciodată ca atunci, când din mijlocul ei se ridică vânzători, dezbinători, tulburători,
iar dinafară călăi, potrivnici și răufăcători.
Te rugăm Doamne Isuse, fii atunci cu cea mai mare grijă asupra Bisericii Tale
și asupra scumpei Tale comunități primejduite.
Luminează-i pe cei care stau la masa Ta, pentru a-și da bine seama de starea în care se găsește totul,
fă-i să nu privească nepăsători la nimic
și pentru că chiar cel mai mic păcat le poate aduce cel mai mult rău, - nu-i lăsa să cadă în nici unul.
Fă-i atunci să-și strângă și mai mult rândurile,
să-și deschidă și mai bine ochii,
să-și vegheze și mai cu grijă gura și pașii,
căci nechibzuința unora, poate aduce răul tuturor.
Ci trezește-le atunci Doamne Isuse tuturor alor Tăi, simțământul unității
și cumpătul dreptei umblări
pentru ca să poată trece prin toate primejdiile cât mai repede.
Și cât mai nevătămați.
Cu toții.
Amin.
+
Ascultă fiule cuvântul părintelui ce l-ai avut
învățătura lui să-ți fie, ca o comoară, ca un scut
cel care-și poartă rău părinții, e-un fiu viclean și blestemat
curând îl va înghite iadul de care-i veșnic vinovat.