Darul şi harul Duhului Sfânt

Numai prin darul şi harul Duhului Sfânt putem păstra darul de biruitori

Am vorbit mai înainte despre Jertfa Crucii Mântuitorului şi despre legătura ce trebuie să o avem prin această Jertfă, clipă de clipă, cu Dumnezeu, cu Mântuitorul, cu cerul de sus. Însă această legătură nu se poate câştiga şi păstra decât cu darul şi harul Duhului Sfânt. Prin Duhul Sfânt lucrează Dumnezeu Tatăl, prin Duhul Sfânt lucrează şi Mântuitorul. Duhul Sfânt este Izvorul darurilor. Prin Duhul Sfânt ne vin darurile Jertfei de pe Cruce. „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului - zicea Isus - are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi” (Ioan 16, 13-15). Fără darul şi harul Duhului Sfânt nu este nici biruinţă, nici mântuire.

Despre Duhul Sfânt se vorbeşte mult şi în felurite feluri în Sfintele Scripturi. Dar poate cea mai nimerită icoană a Duhului Sfânt este cea de la Ezechiel cap. 37:

„Mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii, şi erau uscate de tot. El mi-a zis: Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze? Eu am răspuns: Doamne Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta! El mi-a zis: Proroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului şi zi duhului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare; era o oaste mare, foarte mare la număr. El mi-a zis: Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea, suntem pierduţi!” (Ezec. 37, 1-11).

Citiţi pe larg la Ezechiel 37

Nicăieri n-am găsit în Biblie un loc mai potrivit pentru Oastea Domnului decât acesta în care se vorbeşte despre o oaste înviată din morţi prin suflarea Duhului Sfânt. E parcă acest loc anume făcut pentru cei din Oastea Domnului.

Noi suntem oasele şi morţii care zăceam prin văile acestei lumi. Toţi eram ca nişte morţi ce trăiam (Apoc. 3, 1). Toţi eram nişte oase goale şi uscate de orice viaţă. Binecuvântată să fie clipa când vântul cel ceresc a început să sufle peste noi şi hotarele vieţii noastre. El ne-a trezit, El ne-a pus pe picioare. El ne-a dat o viaţă nouă.

Însuşirea şi puterea Duhului Sfânt tocmai aceasta este: viaţa, o viaţă nouă, o trezire, o înviere la o viaţă nouă. Oriunde S-a arătat şi Se arată Duhul Sfânt El a făcut şi face un mare răsunet, El face o zguduire, o schimbare din temelie a vieţii, El face o înviere la o viaţă nouă. Oriunde se arată puterea Duhului Sfânt, se face o minune ca cea din chipul de alături.

Minunea din chipul de alături trebuie să se petreacă şi în viaţa noastră sufletească, iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului. Aceasta e minunea pe care i-a spus-o Isus noaptea lui Nicodim când îi zicea că trebuie să se nască de sus, să se nască din nou, căci altcum nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan cap. 3). Nicodim se mira şi nu înţelegea această naştere din nou şi atunci Mântuitorul i-a spus că naşterea din nou se face cu putere şi cu dar de la Duhul Sfânt. De această naştere din nou, de această înviere la o viaţă nouă prin harul şi darul Duhului Sfânt avem lipsă şi noi. Fără această renaştere şi înviere sufletească nu este nici biruinţă, nici mântuire.

Oastea Domnului a înviat şi ea multe oase uscate - o oaste întreagă - cu Cuvântul lui Dumnezeu. Peste sate şi oraşe pline de oase uscate strigăm şi noi cu Ezechiel prorocul de ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu: Oase uscate! Ascultaţi Cuvântul Domnului! Suflete pierdute, primiţi darul şi harul Duhului Sfânt ca să înviaţi la o viaţă nouă!... Puterea noastră nu e a noastră, ci e a Duhului Sfânt. Fără darul şi harul Duhului Sfânt nimenea nu poate fi ostaş biruitor.

Aici vom spune cu apăs: Oastea Domnului a răsărit pe urma suflării Duhului Sfânt. Este un vânt de la miazăzi şi răsărit care a suflat peste hotarele ţării noastre.

În mişcarea cu Oastea Domnului nu are nimenea nici un merit. Tot meritul este al suflării Duhului Sfânt. Oastea Domnului a ieşit de sub suflarea Duhului Sfânt şi va trăi numai până când va sta sub această suflare şi va fi alimentată de această suflare. Eu n-am nici un merit în această mişcare decât doar atât că pe mine vântul cel ceresc m-a trezit mai devreme cu un ceas-două, şi trezindu-mă, am început să strig: Duhule Sfinte, vino din cele patru vânturi şi suflă asupra celor morţi ca să învie... oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului... suflete pierdute, primiţi darul ce vi se îmbie...

Noi, ostaşii Domnului, am ieşit din suflarea vântului ceresc şi trebuie să stăm neîncetat sub revărsarea şi binecuvântarea lui.

Duhule Sfinte, vino din cele patru vânturi şi suflă neîncetat peste noi. Suflă peste oasele noastre cele goale şi uscate. Suflă peste ele cu darul şi cu harul Tău ca să capete duh şi viaţă.

Oastea noastră a ieşit din suflarea Ta, preabinecuvântat vânt ceresc, ea trăieşte prin suflarea şi lucrarea Ta. Suflă neîncetat peste noi Duhule Sfinte, ca să înviem deplin din moartea păcatelor şi să-i ajutăm şi pe alţii să învie. Duhule Sfinte, vino din cele patru vânturi şi suflă peste noi ca să fim o Oaste de biruitori. Amin.

Citiţi cărţile despre Duhul Sfânt

Învăţătura aceasta despre darurile Duhului Sfânt este luată, pe scurt, din cărţile despre Duhul Sfânt. La Oastea Domnului avem 3 cărţi cu învăţături pe larg despre lucrarea Duhului Sfânt. Cartea 1 cu învăţături despre şcoala cea mare a Duhului Sfânt. Cartea 2 Vântul cel ceresc. Iar cartea 3 Focul cel ceresc.

Fiecare ostaş trebuie să aibă aceste cărţi, căci numai un ostaş trezit la viaţă de vântul cel ceresc şi aprins de focul cel ceresc, poate fi un ostaş biruitor. Iar aceste cărţi tocmai aceasta arată: cum trebuie să stăm mereu sub revărsarea şi lucrarea binecuvântată a Duhului Sfânt.

Citiţi şi răspândiţi pe tot locul cărţile cu Duhul Sfânt!