De Anul Nou 1936
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Azi e Anul Nou - şi gândul
înapoi mă poartă iară
peste lupta grea a Oastei
începută-n primăvară,
câte ne-a adus cu sine
anul dus în veşnicie
câte sfâşieri şi lupte
totuşi, câtă bucurie.
Grea a fost întâia luptă
multe pierderile grele
au venit pe neaşteptate
crunt am suferit în ele,
am vărsat sudori şi lacrimi
din belşug udând ogorul
dar pe urma lor va strânge
rod, Isus Biruitorul.
Mai târziu când mai puternic
se-nteţise bătălia
luptători pe turn cu toţii
însoţeam pe Neemia
şi împrăştiaţi pe ziduri
când cu spada când cu dalta
am clădit mereu c-o mână
şi ne-am apărat cu alta.
Tăbărât-au sambalaţii
furioşi, peste măsură
aruncând spre noi puternic
veninos noroi de ură,
ne îndurera aceasta
prea adânc săpa trădarea
însă am rămas statornici
nu puteam lăsa Lucrarea.
Astfel a trecut şi vara
peste holda cât o ţară,
harnici strâng secerătorii
plina spicelor comoară,
este rodnic tot ogorul
rodnic dealul şi câmpia
de-i creştea de bucurie
inima lui Neemia.
Tot ce-am semănat cu lacrimi
şi cu plâns în vijelie
seceram cântând cu toţii
cu cerească hărnicie
şi veneau spre Turn grămadă
rod de suflete curate:
darul lacrimilor noastre
peste-ntinderi semănate.
Toamna ne-a aflat pe câmpuri
ca şi astă primăvară
mai adânc cu plugul jertfei
să arăm întreaga ţară,
iar semănătorii harnici
darnic semănau ogorul
cu grâu sfânt şi-ales: Cuvântul
lui Isus Biruitorul.
Şi-au pornit atunci vrăjmaşii
furioşi să strige iară
că-i eretic Neemia
şi că Oastea e sectară.
Cât au spus şi-au scris întruna
câte rele vorbe multe,
dar puţini au stat să creadă
iar şi mai puţini s-asculte.
Scumpul nostru Neemia
prin furtuna cea mai mare
ne-a fost tuturora pildă
de-ndrăzneală şi răbdare
apărând Lucrarea Sfântă
şi cărarea ei curată
s-a jertfit, dar a păstrat-o
cum i-a fost încredinţată.
... Anul Nou, Isuse Doamne
robul Tău Te roagă iară
să rămâi cu Neemia
şi cu-a Oastei Tale ţară,
fă să-Ţi cânte totdeauna
pe-ale sufletului corzi
şi Marini şi Vonica
şi-a Ta slugă, Traian Dorz!