De-atâta vreme-auzi
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
spre ceruri, spre lumină și spre rai
dar tot n-asculți nici plânsul, nici cântarea
și nu-ți întorci nici gândul, nici cărarea
- o, până când, o până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucruri mari și care
pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
dar tu rămâi mereu în nepăsare
în cea mai grea și cea mai tristă stare,
- o, până când, o până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe
că iadu-ți stă mereu la căpătâi
și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
rămâi și-aștepți așa să pleci în moarte
- o, până când, o până când rămâi?
O știi, și de la tine ce așteaptă
de-atâția ani și astăzi Dumnezeu!
cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă
cunoști și calea rea și calea dreaptă
- o, până când, nehotărât mereu?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
și-acesta-i poate ultimul ce-l ai,
o, smulge-te din neagra morții ceață
și rupe-ți vălul morții de pe față
- o, până când, o până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
răsplata veșnică și grea să-ți iei,
e vremea hotărârilor supreme,
acum e-a mântuirii tale vreme
- o, până când, o până când nu vrei?