De când n-ai plâns tu oare, de când?
Traian Dorz - Cântările Eterne
De când n-ai plâns tu oare, de când n-ai plâns cu-amar
- cu cât păcat de-atuncea ți-ai încărcat viața
și totuși pe-al tău suflet nu-l arde-un strop de jar
și nici doi stropi de lacrimi nu-ți mai topește gheața.
De când n-ai plâns în taină pe-o rugăciune-arzând
spre Domnul ce pe Cruce păcatul tău îl poartă
- de când n-ai plâns tu oare - și oare până când
nepăsător zaci încă în starea asta moartă?
De când n-ai plâns de dorul de frați și de Cuvânt
de care stai departe închis în neascultare
cum crezi că vei răspunde la Tronul Celui Sfânt
și cum nu te cutremuri de-osânda viitoare?
... O, vino spală-ți ochii în fluviul de har
și leapădă-ți orbia în poala pocăinței
topește-ți de pe suflet satanicul ghețar
în flacăra divină a lacrimii căinței!