De când n-ai plâns tu oare, de când?
Traian Dorz - Cântările Eterne
De când n-ai plâns tu oare, de când n-ai plâns cu-amar
- cu cât păcat de-atuncea ţi-ai încărcat viaţa
şi totuşi pe-al tău suflet nu-l arde-un strop de jar
şi nici doi stropi de lacrimi nu-ţi mai topeşte gheaţa.
De când n-ai plâns în taină pe-o rugăciune-arzând
spre Domnul ce pe Cruce păcatul tău îl poartă
- de când n-ai plâns tu oare - şi oare până când
nepăsător zaci încă în starea asta moartă?
De când n-ai plâns de dorul de fraţi şi de Cuvânt
de care stai departe închis în neascultare
cum crezi că vei răspunde la Tronul Celui Sfânt
şi cum nu te cutremuri de-osânda viitoare?
... O, vino spală-ţi ochii în fluviul de har
şi leapădă-ţi orbia în poala pocăinţei
topeşte-ţi de pe suflet satanicul gheţar
în flacăra divină a lacrimii căinţei!