De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei, și să se fi dat săracilor?
Lăcomia de bani este rădăcina tuturor relelor, - acesta este un adevăr atât de amar dovedit mereu și mereu.
Cei care au umblat după bani au rătăcit de la credință, s-au lepădat de Dumnezeu, s-au robit diavolului
Aceștia au ajuns vânzători de frați, obraznici cu Hristos, îngâmfați cu semenii, doritori de plăceri lumești și blestemați de Dumnezeu,
dar având totuși o formă de evlavie, ca la adăpostul ei să poată urmări scopurile lor drăcești.
O, cât de mulți lesne-crezători cad în cursele lor, apoi în aceeași osândă.
Oricât de puțin ai cunoaște oamenii, totuși nu-ți este greu să poți afla ce este în inima acestor mincinoși de frați, care se îngrașă și se îmbogățesc din Lucrarea lui Dumnezeu și din negustoria cu darurile Lui sfinte.
Dacă iei seama la ceea ce vorbesc ei când sunt supărați, sau când sunt între ei, - ușor poți să-i vezi.
Când este liniștit sau între alții, omul prefăcut și viclean are grijă să-și ascundă cât mai șiret gândurile inimii, ca să nu i le afle, cei ce-l aud sau îl văd,
dar când se mânie, grija aceasta o scapă și se pierde.
Mânia fiind o scurtă nebunie, îl descoperă pe nelegiuit îndată ce deschide gura, care îi este sufletul său și care îi sunt adevăratele lui gânduri.
“De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari” - zice vânzătorul - supărat.
Dar îndată dându-și seama că s-a descoperit ce urmărea, a adăugat, spre a se acoperi iarăși: “și să se fi dat săracilor”.
Căci șiretenia omului în mijloacele de amăgire, folosește nu numai cuvintele sale, ci chiar și pe ale lui Dumnezeu,
nu ca să-și arate gândurile adevărate din inima lui, ci ca să și le ascundă.
Este un făcut, că în vorbirea fiecărui om se repetă fără voia lui mai mult tocmai cuvântul care îi arată starea sa ascunsă și păcatul său cel mai căutat,
astfel: vânzătorul va vorbi mereu despre vânzări,
lacomul despre câștiguri,
bețivul despre băuturi,
desfrânatul despre petreceri,
neascultătorul despre slobozenie,
înșelătorul despre cinstea lui,
netrebnicul despre vrednicia sa,
dezbinătorul despre dragoste... mereu învinuind pe alții că nu o au.
Mai greu este atunci când omul tace. Atunci numai dacă îi cunoști ochii poți să-i vezi cum îi este sufletul și ce îi zace în inimă.
Cum însă puțini știm privi prin ochi înăuntrul omului, e bine să așteptăm până când ceva îl face să se mânie, ca să-și dea pe față inima sa.
Atunci uitându-te la ce s-a supărat, vei vedea ce duh are.
Și ascultând la ce vorbește, vei înțelege ce gânduri îl poartă și ce caută stând lângă tine, sau lângă Hristos.
Când trebuie să mergi cu cineva sau să stai cu el, dacă nu vrei să te înșele și să nu te pierzi, ia seama la sfatul de mai sus,
căci acela cu care te însoțești poate să-ți facă în viață ori cel mai mare bine, ori cel mai mare rău.
Alegerea asta depinde numai de tine.
De aceea fi cu cea mai mare băgare de seamă în clipa când alegi cu cine să te însoțești, căci mare lucru este acesta.
Copiii mei, dacă aș fi știut eu un mai folositor sfat decât acesta în lumea asta pentru voi, - pe acela aș fi căutat să vi-l spun. Dar nu știu un altul.
Fraților mei, dacă aș cunoaște alt lucru mai însemnat decât acesta, în Lucrarea Domnului, - pentru voi, pe acela vi l-aș spune. Dar nu cunosc altul.
Dar și eu le-am aflat pe aceste adevăruri după prea multe suferințe și după prea multe pierderi, ca și mulți înaintași ai mei.
Tot prețul care a fost plătit până aici pentru faptul că nu i-am știut cunoaște pe cei necurați dintre cei curați, este dureros de mare și toate urmările lui dureros de amare.
Nimic pe lumea aceasta nu va mai putea înlocui multe din cele ce s-au pierdut, pentru că pe mulți oameni nu i-am știut cunoaște la timp.
Și pentru că nu i-am știut ocoli îndată, chiar după ce i-am cunoscut.
O, Dumnezeule Atotcunoscător,
Te rugăm din tot sufletul nostru îndură-Te de Lucrarea Ta, și nu-i lăsa pe mielușeii turmei Tale să cadă atât de ușor în ghearele atâtor prefăcuți, care se strecoară printre ei ascunzând în inimile lor viclene pofte necurate.
Și ascunzând sub cuvintele lor șirete, gânduri nelegiuite.
Deschide Doamne ochii robilor Tăi, asupra acelora care au un alt duh. Și care umblă după alte scopuri în mijlocul lor și în Lucrarea Evangheliei Tale, decât după voia Ta.
Căci dragostea lor curată va fi mereu în primejdie să fie înșelată de vicleșugul acestor nelegiuiți
și nevinovăția lor păgubită de prefăcătoria acelora.
Iuda, ucenicul cel căzut, va urmări mereu numai gânduri de vânzare, căutând numai împlinirea poftelor sale blestemate.
Nu-i lăsa Doamne pe credincioșii Tăi să-l mai creadă pe vânzător, pe viclean și pe neascultătorul.
Nici să-i mai dea acestuia banii mirului sfânt, ca el să-i cheltuiască în desfrânările lui.
Căci orice bănuț dăruit în Numele Tău, este sfânt și orice întrebuințare a acestui ban sfânt pentru lucrurile spurcate este o crimă.
Iar dacă ucenicii Tăi curați au descoperit pe cel necurat și-l văd că acesta nu mai vrea și nu se mai poate îndrepta,
- atunci ajută-i să se ferească de el, ocolindu-l.
Amin.