De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?
Lăcomia de bani este rădăcina tuturor relelor, - acesta este un adevăr atât de amar dovedit mereu şi mereu.
Cei care au umblat după bani au rătăcit de la credinţă, s-au lepădat de Dumnezeu, s-au robit diavolului
Aceştia au ajuns vânzători de fraţi, obraznici cu Hristos, îngâmfaţi cu semenii, doritori de plăceri lumeşti şi blestemaţi de Dumnezeu,
dar având totuşi o formă de evlavie, ca la adăpostul ei să poată urmări scopurile lor drăceşti.
O, cât de mulţi lesne-crezători cad în cursele lor, apoi în aceeaşi osândă.
Oricât de puţin ai cunoaşte oamenii, totuşi nu-ţi este greu să poţi afla ce este în inima acestor mincinoşi de fraţi, care se îngraşă şi se îmbogăţesc din Lucrarea lui Dumnezeu şi din negustoria cu darurile Lui sfinte.
Dacă iei seama la ceea ce vorbesc ei când sunt supăraţi, sau când sunt între ei, - uşor poţi să-i vezi.
Când este liniştit sau între alţii, omul prefăcut şi viclean are grijă să-şi ascundă cât mai şiret gândurile inimii, ca să nu i le afle, cei ce-l aud sau îl văd,
dar când se mânie, grija aceasta o scapă şi se pierde.
Mânia fiind o scurtă nebunie, îl descoperă pe nelegiuit îndată ce deschide gura, care îi este sufletul său şi care îi sunt adevăratele lui gânduri.
“De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari” - zice vânzătorul - supărat.
Dar îndată dându-şi seama că s-a descoperit ce urmărea, a adăugat, spre a se acoperi iarăşi: “şi să se fi dat săracilor”.
Căci şiretenia omului în mijloacele de amăgire, foloseşte nu numai cuvintele sale, ci chiar şi pe ale lui Dumnezeu,
nu ca să-şi arate gândurile adevărate din inima lui, ci ca să şi le ascundă.
Este un făcut, că în vorbirea fiecărui om se repetă fără voia lui mai mult tocmai cuvântul care îi arată starea sa ascunsă şi păcatul său cel mai căutat,
astfel: vânzătorul va vorbi mereu despre vânzări,
lacomul despre câştiguri,
beţivul despre băuturi,
desfrânatul despre petreceri,
neascultătorul despre slobozenie,
înşelătorul despre cinstea lui,
netrebnicul despre vrednicia sa,
dezbinătorul despre dragoste... mereu învinuind pe alţii că nu o au.
Mai greu este atunci când omul tace. Atunci numai dacă îi cunoşti ochii poţi să-i vezi cum îi este sufletul şi ce îi zace în inimă.
Cum însă puţini ştim privi prin ochi înăuntrul omului, e bine să aşteptăm până când ceva îl face să se mânie, ca să-şi dea pe faţă inima sa.
Atunci uitându-te la ce s-a supărat, vei vedea ce duh are.
Şi ascultând la ce vorbeşte, vei înţelege ce gânduri îl poartă şi ce caută stând lângă tine, sau lângă Hristos.
Când trebuie să mergi cu cineva sau să stai cu el, dacă nu vrei să te înşele şi să nu te pierzi, ia seama la sfatul de mai sus,
căci acela cu care te însoţeşti poate să-ţi facă în viaţă ori cel mai mare bine, ori cel mai mare rău.
Alegerea asta depinde numai de tine.
De aceea fi cu cea mai mare băgare de seamă în clipa când alegi cu cine să te însoţeşti, căci mare lucru este acesta.
Copiii mei, dacă aş fi ştiut eu un mai folositor sfat decât acesta în lumea asta pentru voi, - pe acela aş fi căutat să vi-l spun. Dar nu ştiu un altul.
Fraţilor mei, dacă aş cunoaşte alt lucru mai însemnat decât acesta, în Lucrarea Domnului, - pentru voi, pe acela vi l-aş spune. Dar nu cunosc altul.
Dar şi eu le-am aflat pe aceste adevăruri după prea multe suferinţe şi după prea multe pierderi, ca şi mulţi înaintaşi ai mei.
Tot preţul care a fost plătit până aici pentru faptul că nu i-am ştiut cunoaşte pe cei necuraţi dintre cei curaţi, este dureros de mare şi toate urmările lui dureros de amare.
Nimic pe lumea aceasta nu va mai putea înlocui multe din cele ce s-au pierdut, pentru că pe mulţi oameni nu i-am ştiut cunoaşte la timp.
Şi pentru că nu i-am ştiut ocoli îndată, chiar după ce i-am cunoscut.
O, Dumnezeule Atotcunoscător,
Te rugăm din tot sufletul nostru îndură-Te de Lucrarea Ta, şi nu-i lăsa pe mieluşeii turmei Tale să cadă atât de uşor în ghearele atâtor prefăcuţi, care se strecoară printre ei ascunzând în inimile lor viclene pofte necurate.
Şi ascunzând sub cuvintele lor şirete, gânduri nelegiuite.
Deschide Doamne ochii robilor Tăi, asupra acelora care au un alt duh. Şi care umblă după alte scopuri în mijlocul lor şi în Lucrarea Evangheliei Tale, decât după voia Ta.
Căci dragostea lor curată va fi mereu în primejdie să fie înşelată de vicleşugul acestor nelegiuiţi
şi nevinovăţia lor păgubită de prefăcătoria acelora.
Iuda, ucenicul cel căzut, va urmări mereu numai gânduri de vânzare, căutând numai împlinirea poftelor sale blestemate.
Nu-i lăsa Doamne pe credincioşii Tăi să-l mai creadă pe vânzător, pe viclean şi pe neascultătorul.
Nici să-i mai dea acestuia banii mirului sfânt, ca el să-i cheltuiască în desfrânările lui.
Căci orice bănuţ dăruit în Numele Tău, este sfânt şi orice întrebuinţare a acestui ban sfânt pentru lucrurile spurcate este o crimă.
Iar dacă ucenicii Tăi curaţi au descoperit pe cel necurat şi-l văd că acesta nu mai vrea şi nu se mai poate îndrepta,
- atunci ajută-i să se ferească de el, ocolindu-l.
Amin.