De ce să plângi atât de-amar?
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
De ce să plângi atât de-amar
ce ca o umbră piere?
- când lacrimile-s în zadar
păcat e-orice durere.
Când o iubire te-a-nşelat
zdrobind a ta fiinţă,
prea multul plânset e păcat,
e ca o necredinţă.
Nu vezi cum ţi-a batjocorit
tot ce-a fost sfânt în tine,
şi-acum îşi râde fericit
de-amarele-ţi ruine!
De ce-ţi mai ţii un gând legat
de lumea ce te lasă,
când ea netrebnic ţi-a călcat
iubirea ta frumoasă?
De ce mai suferi în zadar
pe-o veştedă dorinţă,
nu vezi că plânsul tău amar
e ca o necredinţă?
O, dacă mai urmezi aşa,
viaţa a ţi-o frânge,
să ştii că Domnu-ţi poate da
să ai pentru ce plânge!...