De ce sunt inimile pline?
Traian Dorz - Cântările Roadelor
De ce sunt inimile pline în lume de dorințe rele
deși cunosc că-i rău aceasta
chiar când nu cred în plata lui?
De ce le place să se lase târâți în patimi rușinoase
deși cunosc nenorocirea care-o aduc în viața lor
chiar dacă n-ar fi celelalte
de veci,
în veacul viitor?
De ce urăsc așa de mult oare
toți oamenii
cărarea sfântă
deși-s convinși că e curată
iar cei ce merg pe ea sunt buni?
mai buni ca ei...
Ei văd aceasta și-admiră înfrânarea lor
deși ei nu iubesc plăcerea și bucuria sfintei căi.
Și pentru ce-aleg mai degrabă
mulți oameni
în viață, ura,
deși le cere-atâta sânge și lacrimi și nenorociri,
decât iubirea ce le dă pacea și bucuria fericită
în sufletele tuturora și-aduce pacea și belșugul
prin unitatea și-armonia ce-o dă
și o păstrează-n toți?
De ce?
- fiindcă celui care e rău și răul îl iubește
trăind în patimi și-n păcate și nedorind a le lăsa
- îi este mult mai greu a face și a dori ce este bine
decât la cel bun
a nu face și-a nu dori
ce este rău.
- Fiindcă necrezând viața și răsplătirea viitoare
păcatul le-a făcut ființa să creadă dulce
ce-i amar!